ratacire sf [At: CORESI EV. 174 / Pl: ~ri / E: rataci] 1 Pierdere a drumului bun Si: rasarire² (1). 2 Confundare a directziei de urmat. 3 Hoinarire. 4 (Fig; inv) Abatere de la o norma (religioasa) Si: pacat. 5 (Fig) Dezorientare (1). 6 (Fig) Gresheala (2). 7 (Fig) Intunecare a mintzii. 8 (Fig) Pierdere a facultatzilor mintale. 9 (Fig; rar) Deformare (12).

RATACÍRE rataciri s. f. 1. Faptul de a (se) rataci; pierderea drumului bun. Asculta cu luareaminte ispravile de vinatoare ratacirile prin locuri salbatice shi neumblate. SADOVEANU O. I 272. Tirziu baga de seama ratacirea shi... incepu sa alerge pe coasta inapoi. AGIRBICEANU S. P. 19. Aceasta simpla povestire a ratacirii unui copil pe drumurile shi prin dumbrava de la marginea tirgushorului nu putea fi scrisa decit de un om care are multe shi diverse insushiri de poet. IBRAILEANU S. 5. ♦ Fig. Intunecare a mintzii; nebunie. El insushi in epoca ratacirii lasinduse in voia unei amare fantezii se declara urmash al lui Utungi Eminaga. CALINESCU E. 6. 2. Fig. Gresheala eroare. Ratacirea lui cuconu Toderash [titlu]. SADOVEANU O. III 609. Aceste greshele nu sint nimica pe linga alta ratacire mai mare. ARHIVA R. I 94. Cumplitami ratacire tzie cunoscuta poate. ALEXANDRESCU M. 155.

RATACÍRE ~i f. 1) v. A RATACI shi A SE RATACI. 2) fig. Incalcare conshtienta sau involuntara a unui principiu a unei norme a unui adevar; viziune greshita; gresheala; eroare. 3) pop. Stare a unei persoane demente; nebunie; dementza. /v. a (se) rataci

ratacire f. actziunea de a (se) rataci shi rezultatul ei: 1. umblet fara capataiu; 2. turburarea mintzii; 3. parere falsha eroare; 4. pl. apucaturi destrabalate.

ratacíre f. Actziunea de a saŭ de a te rataci. Mers orĭ calatorie pe departe shi cu multe ocolurĭ din cauza perderiĭ drumuluĭ: ratacirile luĭ Ulise. Colindare umblet fara capatiĭ vagabondaj haĭmanalic: ratacirile neamuluĭ jidanesc. Fig. Eroare aberatziune parere falsa: ce spuĭ tu e o ratacire fugitzĭ de ratacirile francmasonilor! Intunecare turbare: ratacirea mintziĭ.

ratacíre s. f. g.d. art. ratacírii; pl. ratacíri

ratacíre s. f. g.d. art. ratacírii; pl. ratacíri

RATACÍRE s. 1. v. hoinareala. *2. (fig.) intunecare orbire. (A avut o clipa de ~.)

RATACÍRE s. v. abatere alienare alienatzie boala mintala culpabilitate culpa dementza eroare gresheala nebunie pacat sminteala smintire tzicneala vina vinovatzie.

RATACIRE s. 1. colindare cutreierare hoinareala. (O ~ fara un tzel precis.) 2.* (fig.) intunecare orbire. (A avut o clipa de ~.)

ratacire s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENATZIE. BOALA MINTALA. CULPABILITATE. CULPA. DEMENTZA. EROARE. GRESHEALA. NEBUNIE. PACAT. SMINTEALA. SMINTIRE. TZICNEALA. VINA. VINOVATZIE.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO ALIIS MONSTRO (lat.) eu arat altora calea dreapta care am cunoscuto tarziu cand eram obosit de ratacire Seneca „Epistulae ad Lucillium” 8 3.