RATACÍRE rataciri s. f. 1. Faptul de a (se) rataci; pierderea drumului bun. Asculta cu luareaminte ispravile de vinatoare ratacirile prin locuri salbatice shi neumblate. SADOVEANU O. I 272. Tirziu baga de seama ratacirea shi... incepu sa alerge pe coasta inapoi. AGIRBICEANU S. P. 19. Aceasta simpla povestire a ratacirii unui copil pe drumurile shi prin dumbrava de la marginea tirgushorului nu putea fi scrisa decit de un om care are multe shi diverse insushiri de poet. IBRAILEANU S. 5. ♦ Fig. Intunecare a mintzii; nebunie. El insushi in epoca ratacirii lasinduse in voia unei amare fantezii se declara urmash al lui Utungi Eminaga. CALINESCU E. 6. 2. Fig. Gresheala eroare. Ratacirea lui cuconu Toderash [titlu]. SADOVEANU O. III 609. Aceste greshele nu sint nimica pe linga alta ratacire mai mare. ARHIVA R. I 94. Cumplitami ratacire tzie cunoscuta poate. ALEXANDRESCU M. 155.