EROÁRE erori s. f. 1. Cunoshtintza idee parere opinie greshita; ceea ce e greshit; gresheala. ◊ Expr. A induce (pe cineva) in eroare = a inshela a amagi. 2. Falsa reprezentare asupra unei situatzii de fapt ori asupra existentzei unui act normativ. ◊ Eroare judiciara = stabilire greshita a faptelor dintrun proces penal care duce la pronuntzarea unei condamnari nedrepte. 3. Diferentza dintre valoarea reala a unei marimi shi valoarea calculata a acestei marimi. Din fr. erreur lat. error oris.

eroare sf [At: HELIADE D. J. 7/7 / Pl: erori / E: fr erreur lat error oris] 1 Idee sau conceptzie falsa (generalizata) Si: iluzie ratacire. 2 Act al inteligentzei care considera adevarat ceea ce este fals shi invers. 3 (Log; shis) ~ logica Gresheala provenita din incalcarea regulilor unei demonstratzii care are drept consecintza falsificarea concluziei. 4 Gresheala de interpretare sau de asociere a unei persoane a unui fapt a unei lucrari etc. 5 (Ie) A fi in ~ A greshi in judecata sau aprecierea lucrurilor Si: a avea o conceptzie greshita. 6 (Ilv) A induce in ~ A sugera cuiva o conceptzie sau o parere falsa Si: a inshela. 7 (Flz) Reprezentare subiectiva sau imperfecta a realitatzii datorita limitelor cunoashterii umane. 8 (Jur) Reprezentare falsa a unei situatzii care poate servi drept cauza a anularii unei decizii sau a unui act. 9 (Jur; is) ~ judiciara Stabilire greshita a faptelor intrun proces penal ce poate duce la condamnari nedrepte. 10 (Jur; is) ~ de drept Gresheala de interpretare a codului penal. 11 (Jur; is) ~ de fapt Gresheala in interpretarea imprejurarilor materiale ale unui fapt. 12 Gresheala de informatzie in prezentarea unor fapte in relatarea unor evenimente etc. Si: inexactitate. 13 Gresheala provenita din neatentzie sau din intamplare. 14 (Mat; Fiz; shis ~ absoluta) Diferentza dintre valoarea reala a unei marimi shi valoarea ei calculata sau masurata care se explica prin defectele metodelor folosite. 15 (Mat; Fiz; is) ~ probabila Diferentza presupusa intre datele obtzinute prin calcul shi cele obtzinute prin experientza. 16 Actziune regretabila. 17 Gresheala de comportare sociala Si: gafa. 18 (Rar) Defect moral. 19 (Arta) Gresheala de gust. 20 (Arta) Exces. corectata

EROÁRE erori s. f. 1. Cunoshtintza idee parere opinie greshita; ceea ce e greshit; gresheala. ◊ Expr. A induce (pe cineva) in eroare = a inshela a amagi. 2. Falsa reprezentare asupra unei situatzii de fapt ori asupra existentzei unui act normativ. ◊ Eroare juridica = greshita stabilire a faptelor dintrun proces penal care duce la pronuntzarea unei condamnari nedrepte. 3. Diferentza dintre valoarea reala a unei marimi shi valoarea calculata a acestei marimi. Din fr. erreur lat. error oris.

EROÁRE erori s. f. 1. (In opozitzie cu adevar) Lipsa de concordantza intre perceptziile noastre shi realitatea obiectiva confirmata de practica a lucrurilor percepute; cunoshtintza greshita falsa despre aceasta realitate idee parere opinie greshita (care cineva shio formeaza sau o are din nebagare de seama din lipsa de discernamint etc.); ceea ce e greshit gresheala. Adevarul shi eroarea k shi toate categoriile logice care se mishca in antagonisme polare au valabilitate absoluta numai pentru un domeniu foarte limitat. ENGELS A. 107. Miam inchipuit k ai trecut peste drum la Caraiman. Eroare. SEBASTIAN T. 345. Pentru ce sa nu combatem erorile raspindite in public de reauacredintza sau de fanfaronada unora? ODOBESCU S. III 48. ◊ Eroare probabila = diferentza probabila intre datele obtzinute printrun calcul shi cele obtzinute pe baza de experientza. ◊ Expr. A induce pe cineva in eroare = a face (pe cineva) sa creada sau sa i se para k ceva este altfel decit e in realitate; a inshela a amagi. 2. Diferentza dintre valoarea unei marimi shi valoarea masurata sau calculata a acestei marimi.

EROÁRE s.f. 1. Gresheala lipsa de concordantza intre perceptziile noastre shi realitatea obiectiva. ◊ A induce (pe cineva) in eroare = a amagi a inshela. 2. Diferentza dintre valoarea unei marimi shi valoarea masurata a acestei marimi. [Gen. orii. / cf. fr. erreur it. errore lat. error].

EROÁRE s. f. 1. lipsa de concordantza intre perceptzii shi realitatea obiectiva; cunoshtintza falsa denaturata; gresheala. ♦ a induce (pe cineva) in ~ = a amagi a inshela. 2. (jur.) reprezentare greshita asupra unei situatzii de fapt ori asupra existentzei unui act normativ. 3. diferentza dintre valoarea masurata shi cea reala a unei marimi. (< fr. erreur lat. error)

EROÁRE eróri f. Incalcare inconshtienta sau involuntara a unui principiu a unei norme a unui adevar; gresheala; ratacire; aberatzie. ◊ A induce (pe cineva) in ~ a inshela (pe cineva); a amagi. [G.D. erorii] /<fr. erreur lat. error ~oris

eroare f. 1. opiniune sau doctrina falsa; 2. greshala: eroare de calcul.

*eroáre f. pl. erorĭ (lat. érror óris d. errare a rataci a greshi). Opiniune falsa. Greshala: eroare de calcul.

eroáre s. f. g.d. art. erórii; pl. eróri

eroáre s. f. g.d. art. erórii; pl. eróri

EROÁRE s. 1. v. gresheala. 2. v. gafa. 3. v. vina.

EROARE s. 1. gresheala incorectitudine inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. abatere culpabilitate culpa gresheala pacat vina vinovatzie (livr.) eres (rar) prihana (inv. shi reg.) teahna (reg.) gresh (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) cusur sablazna scandal sminta sminteala (fig.) ratacire (inv. fig.) rataceala. (O ~ de mica importantza.)

Eroare ≠ adevar

eroáre (eróri) s. f. Gresheala. Lat. errorem (sec. XIX). Der. eronat adj. din fr. erroné.

EROARE. Subst. Eroare gresheala gresh (inv. shi reg.) abatere; pacat vina incorectitudine inadvertentza inexactitate neexactitate neadevar aberatzie; absurditate; omisiune lapsus scapare carentza lipsa lacuna hiat (fig.) scadere. Ilogism paralogism eroare logica. Gafa boroboatza (fam.) pozna nasarimba (reg.) neghiobie. Failibilitate. Inshelaciune inshelare inshelatorie amagire amageala. Adj. Eronat greshit inexact incorect fals absurd alogic aberant boacan (fam.); omis cu scapari cu lipsuri cu lacune cu carentze. Failibil. Inshelator amagitor. Vb. A face (a comite) o eroare a greshi a pacatui a face (a comite) o gresheala a fi incorect. A omite a face o omisiune a scapa a avea carentze (lacune scaderi) a se poticni. A face o gafa (boacana boroboatza). A se inshela a da gresh a da in bara (arg.) a (o) nimeri (a da) (k Irimia) cu oishtean gard a nimeri prost ashi greshi socotelile a calca strimb a o scrinti. A induce (pe cineva) in eroare a inshela a amagi. Adv. (In mod) eronat greshit incorect. Cu omisiuni cu carentze cu gresheli. V. defect deformare inshelatorie nepricepere prostie.

EROÁRE (< fr. lat.) s. f. 1. Iluzie a simtzurilor care provoaca deceptzie in planul conshtiintzei. ♦ Cunoshtintza sau idee falsa inexacta in raport cu cu un fapt real sau cu o norma definita. ◊ Erori logice = erori provenite din incalcarea regulilor demonstratziei savarshite intentzionat (sofisme) sau neintentzionat (paralogisme). ♦ Idee parere opinie greshita; ceea ce e greshit gresheala. 2. (GENET.) E. innascuta de metabolism = defect ereditar enzimatic prin mutatzie deficitara (Dorothy Garrod 1908); orice tulburare biochimica determinata genetic in care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson shi Thompson 1967); eroare garrodiana. 3. (Dr.) Falsa reprezentare asupra unei situatzii de fapt (e. de fapt) ori asupra existentzei sau contzinutului unui act normativ (e. de drept) shi care atunci cand impiedica intalnirea vointzei partzilor contractante (e. obstacol) constituie o cauza de nulitate absoluta a contractului iar cand altereaza numai vointza partzilor (e. viciu de consimtzamant) constituie o cauza o cauza de nulitate relativa a contractului. ◊ E. comuna = e. in care aflanduse un numar insemnat de persoane se produc efectele juridice corespunzatoare falsei reprezentari a realitatzii. E. judiciara = stabilire greshita a faptelor dintrun proces penal shi care duce la pronuntzarea unei condamnari nedrepte. 4. (FIZ.) E. medie = valoare medie a erorilor posibile. E. admisibila = e. maxima admisa astfel incat rezultatele obtzinute in urma activitatzii supuse e. pot fi utile. E. absoluta = valoarea absoluta a diferentzei dintre valoarea exacta a unei marimi shi cea obtzinuta in urma unei masurari sau a calcului. E. relativa = raportul dintre eroarea absoluta shi valoarea reala a marimii respective. 5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiaza erorile shi propagarea lor in calcule. 6. (EC.) Cont de erori (sau de ashteptare) = cont in care sunt inregistrate toate e. acumulate pana la inchiderea bilantzului. ◊ Expr. Erori shi omisiuni = forma de asigurare legata de angajamentul de a se acoperi pagube survenite in urma unor gresheli in practicarea anumitor profesii cu exceptzia celei medicale (inginerie financiarbancara etc.).