SMINTEÁLA sminteli s. f. 1. Tulburare a mintzii scrinteala nebunie; (sens atenuat) ratacire abatere gresheala. Sint semne de sminteala in lume... Sminteala trebuie calcata in picioare. VORNIC P. 223. Sminteala nu se shtia bine din cei venise. SADOVEANU la TDRG. Vai de cel ce se sminteshte dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGA A. 142. ♦ Defect care impiedica buna functzionare a unui lucru. Cerceteaza toate legaturile grinzilor pentru k sa se incredintzeze daca nu e vreo sminteala. GANE N. I 78. 2. (Astazi rar) Stricaciune pierdere paguba vatamare; (sens atenuat) neplacere. Socot k mariasa Nicoara cu ai sai nor fi avut nici o sminteala pe cale caci i poarta om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU N. P. 19. Acele oshti turceshti ce se vad erau ariergarda de patru mii calaretzi supt Hasanpasha care mergea traginduse incet shi cu buna rinduiala ingrijind da nu primi in coada vreo sminteala din partea noastra. BALCESCU O. II 111. Ploile cele multe de toamna aduc sminteala la struguri shi la porumb. I. IONESCU M. 61. ◊ Expr. Fara sminteala = fara lipsa fara stricaciune nevatamat; p. ext. in mod absolut negreshit neaparat. Ceru un ajutor de oameni indatorinduse ai aduce capul lui Codreanu fara sminteala. GANE N. I 195. (Mai ales in constructzii negative) A da (pe cineva) de sminteala sau a face (cuiva) sminteala = a produce (cuiva) o neplacere a face (pe cineva) de ris a da de gol. Bag de sama deodata k noutatea de care erau mindri botoshanenii i da de sminteala. SADOVEANU E. 82. Sa nu ma dai de sminteala. ALECSANDRI T. 425. Te rog sa dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini shi dumneata i vei trage inapoi... Te rog numai sa numi faci sminteala. KOGALNICEANU S. 222.