REZISTÉNTZA rezistentze s. f. I. Faptul de a rezista; impotrivire opozitzie aparare impotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului shi mentzinerea pozitziilor proprii. ♦ Mishcare populara antifascista de eliberare desfashurata in timpul celui deal Doilea Razboi Mondial in tzarile ocupate de trupele germane italiene shi japoneze precum shi in state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a infrunta boala oboseala foamea lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boala contagioasa. 3. Proprietate a unui corp de a suporta fara modificari in masa lui actziunea altui corp sau a unei fortze straine. ◊ Rezistentza materialelor = ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul comportarii corpurilor deformabile cand se exercita asupra lor fortze din afara shi cu studiul dimensiunilor care acestea trebuie sa le aiba k sa nushi modifice forma. ♦ Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. 4. Fortza care un conductor electric o opune trecerii curentului shi care depinde de materialul din care este facut conductorul de grosimea shi de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. Din fr. résistance it. resistenza.

rezistentza sf [At: (a. 1848) CR 29¹/57 / V: (inv) ~tzie ~tinta / S shi: resi~ / Pl: ~tze / E: fr résistance it resistenza] 1 (D. obiecte substantze etc.) Nemodificare sub influentza unor factori externi Si: durabilitate (1) persistentza viabilitate (ivr) rezistare (1). 2 (D. persoane) impotrivire (la cineva sau la ceva). 3 (D. fiintze; udp „la”) Suportare a oboselii foamei durerii etc. Si: rezistare (3). 4 (D. organisme vii) Supravietzuire in conditzii nefavorabile Si: rezistare (4). 5 (D. idei afirmatzii etc.) Sustzinere prin temeinicie Si: rezistare (5). 6 Proprietate a unui corp de a suporta fara modificari in masa lui actziunea altui corp sau a unei fortze straine. 7 (Is) ~tza materialelor Ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul comportarii corpurilor deformabile cand se exercita asupra lor fortze din afara shi cu studiul dimensiunilor care acestea trebuie sa le aiba k sa nushi modifice forma. 8 (Rar) Fortza. 9 Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. 10 Fortza care un conductor electric o opune trecerii curentului shi care depinde de materialul din care este facut conductorul de grosimea shi lungimea lui. 11 (Teh) Rezistor. 12 (Mil) Respingere a atacurilor inamicului shi mentzinere pe pozitziile proprii. 13 Mishcare populara antifascista de eliberare desfashurata in timpul celui deal doilea razboi mondial in tzarile ocupate de fascishti.

REZISTÉNTZA rezistentze s. f. I. Faptul de a rezista; impotrivire opozitzie aparare impotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului shi mentzinerea pozitziilor proprii. ♦ Mishcare populara antifascista de eliberare desfashurata in timpul celui deal doilea razboi mondial in tzarile ocupate de fascishti. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a infrunta boala oboseala foamea lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boala contagioasa. 3. Proprietate a unui corp de a suporta fara modificari in masa lui actziunea altui corp sau a unei fortze straine. ◊ Rezistentza materialelor = ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul comportarii corpurilor deformabile cand se exercita asupra lor fortze din afara shi cu studiul dimensiunilor care acestea trebuie sa le aiba k sa nushi modifice forma. ♦ Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. 4. Fortza care un conductor electric o opune trecerii curentului shi care depinde de materialul din care este facut conductorul de grosimea shi de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. Din fr. résistance it. resistenza.

REZISTÉNTZA rezistentze s. f. I. Actziunea de a rezista; impotrivire opozitzie aparare impotriva unui atac. A opune rezistentza. ▭ Orice rezistentza va fi imediat reprimata cu fortza armata. REBREANU R. II 228. Iam sili [pe tzarani]... la o grozava rezistentza inlauntrul tzarii. KOGALNICEANU S. A. 183. ♦ Mishcare de patriotzi care in tzarile ocupate de fascishti intre anii 1940 shi 1944 sau opus cotropitorilor shi politicii de colaborare cu aceshtia. Rezistentza franceza. II. Calitatea de a fi rezistent. 1. Putere de a infrunta boala oboseala foamea lipsurile etc. ◊ Loc. adj. De rezistentza = care te ajuta sa rezishti (la foame la lipsuri etc.). Itzi faceam rost de citeva mii de lei k sa ai un fond de rezistentza. C. PETRESCU C. V. 134. 2. Proprietatea unui corp de a suporta fara modificari in masa lui actziunea altui corp sau a unei fortze straine. Rezistentza fierului. ▭ Cu toata sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase fatza de substantzele toxice ea prezinta o mare rezistentza. MARINESCU P. A. 57. ◊ Rezistentza materialelor = studiul comportarii corpurilor deformabile cind se exercita asupra lor fortze din afara shi al dimensionarii acestora k sa nushi modifice forma. ♦ Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. Rezistentza apei la inaintarea unei corabii. Rezistentza de frecare. 2. Fortza care un conductor o opune trecerii curentului electric shi care depinde de materialul din care e facut conductorul de grosimea shi de lungimea lui. 4. Rezistor.

REZISTÉNTZA s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la actziunea unui alt corp (care tinde sal rupa). ♦ Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. ♦ Obishnuintza a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor datorita abuzului de antibiotice. 2. Fortza opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boala la o oboseala etc. II. (Fig.) Impotrivire opozitzie. ♦ Piedica obstacol greutate. ♦ Mishcare a patriotzilor care in tzarile ocupate de fascishti intre anii 1940 shi 1945 au luptat impotriva politicii de colaborare cu aceshtia. [Cf. fr. résistance it. resistenza].

REZISTÉNTZA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortzelor (solicitarilor) exterioare care tind sal deformeze sau sal rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune shi de deformatzie ale corpurilor solide sub actziunea fortzelor exterioare. ◊ fortza care se opune efectului unei alte fortze. 2. obishnuintza a microbilor cu medicamentul administrat datorita abuzului de antibiotice. 3. fortza opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala la oboseala etc. II. impotrivire opozitzie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica obstacol greutate. ◊ mishcare a patriotzilor care in tzarile ocupate de dushmani au luptat impotriva cotropitorilor shi a politicii de colaborare cu aceshtia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza fr. résistance)

rezisténtza s. f. (pol.) Impotrivire la un regim totalitar ◊ „Elisabeta Rizea [este o] figura de lumina a rezistentzei romaneshti.” R.lit. 29/93 p. 9 (din it. resistenza; cf. fr. résistence; DN DEX DN3 alte sensuri)

REZISTÉNTZA ~e f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trainicie. ~a materialelor. 3) Fortza de opunere; impotrivire. 4) Element de circuit care prezinta o anumita rezistentza electrica shi este folosit in constructzia reostatelor a aparatelor de incalzire electrica shi in electrotehnica; rezistor. [G.D. rezistentzei] /<fr. résistence it. resistenza

rezistentza f. 1. calitatea unui corp ce rezista la actziunea altuia: o stofa buna trebue s’aiba rezistentza; 2. aparare indaratnica la un atac; 3. opozitziune la vointza altuia.

*rezisténtza f. pl. e (fr. résistance cu suf. entza dupa lat. V. subsistentza). Calitatea de a rezista: rezistentza materiiĭ. Tarie contra osteneliĭ contra foameĭ: rezistentza soldatzilor. Indaratnicie opunere refuz de a te supune: a asculta fara rezistentza. A opune rezistentza a rezista. V. opor.

rezisténtza s. f. g.d. art. rezisténtzei; pl. rezisténtze

rezisténtza s. f. g.d. art. rezisténtzei; pl. rezisténtze

REZISTÉNTZA s. 1. v. impotrivire. 2. v. durabilitate. 3. v. tarie. 4. (FIZ.) rezistentza specifica v. rezistivitate. 5. (FIZ.) rezistor. (~ electrica.) 6. v. viabilitate.

REZISTENTZA s. 1. impotrivire opozitzie opunere (inv.) imponcishare impotriveala potrivire potrivnicie pricinuire. (A intimpinat o dirza ~.) 2. durabilitate soliditate tarie trainicie (inv. shi reg.) statornicie (inv.) nestramutare. (~ unui material.) 3. duritate soliditate tarie tenacitate. (~ unui metal.) 4. (FIZ.) rezistor. (~ electrica.) 5. durabilitate trainicie viabilitate. (~ unei opere.)

Rezistentza ≠ irezistentza nerezistentza

REZISTENTZA LA INAINTARE fortza care actzioneaza asupra unui corp aflat in mishcare relativa fatza de aerul atmosferic in sens opus deplasarii proportzionala cu densitatea aerului cu patratul vitezei relative a corpului cu suprafatza caracteristica de referintza a acestuia shi cu coeficientul de rezistentza la inaintare care depinde de forma corpului shi orientarea sa fatza de directzia de zbor ale aeronavelor pe masura ce viteza lor creshte. Rezistentza aerodinamica contribuie la reducerea vitezei de coborare in vederea aterizarii unei aeronave sau a unei partzi recuperate a acesteia.

FEDERATZIA INTERNATZIONALA A MISHCARILOR DE REZISTENTZA (Federatzia Internatzionala a Rezistentzilor) organizatzie internatzionala neguvernamentala cu sediul la Viena creata in 1951 unind organizatzii ale foshtilor luptatori din mishcarea de rezistentza impotriva nazismului.

REZISTENTZA denumire a mishcarii populare antifasciste de eliberare desfashurata in timpul celui deal Doilea Razboi Mondial (19391945) in tzarile ocupate de trupele germane italiene shi japoneze precum shi in state cu regim fascist. R. sa manifestat in functzie de conditziile concrete din fiecare tzara prin greve shi sabotaje neindeplinirea ordinelor ocupantzilor difuzarea presei ilegale shi propaganda antifascista ajungand pana la lupta de partizani la constituirea in armate populare shi la insurectzia armata. Dupa razboi participantzii la R. sau unit in Federatzia Internatzionala a Luptatorilor din Rezistentza a victimelor shi a detzinutzilor fascismului (FIR).