REZISTÉNTZA rezistentze s. f. I. Actziunea de a rezista; impotrivire opozitzie aparare impotriva unui atac. A opune rezistentza. ▭ Orice rezistentza va fi imediat reprimata cu fortza armata. REBREANU R. II 228. Iam sili [pe tzarani]... la o grozava rezistentza inlauntrul tzarii. KOGALNICEANU S. A. 183. ♦ Mishcare de patriotzi care in tzarile ocupate de fascishti intre anii 1940 shi 1944 sau opus cotropitorilor shi politicii de colaborare cu aceshtia. Rezistentza franceza. II. Calitatea de a fi rezistent. 1. Putere de a infrunta boala oboseala foamea lipsurile etc. ◊ Loc. adj. De rezistentza = care te ajuta sa rezishti (la foame la lipsuri etc.). Itzi faceam rost de citeva mii de lei k sa ai un fond de rezistentza. C. PETRESCU C. V. 134. 2. Proprietatea unui corp de a suporta fara modificari in masa lui actziunea altui corp sau a unei fortze straine. Rezistentza fierului. ▭ Cu toata sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase fatza de substantzele toxice ea prezinta o mare rezistentza. MARINESCU P. A. 57. ◊ Rezistentza materialelor = studiul comportarii corpurilor deformabile cind se exercita asupra lor fortze din afara shi al dimensionarii acestora k sa nushi modifice forma. ♦ Fortza de opunere a unui mediu la realizarea unei actziuni. Rezistentza apei la inaintarea unei corabii. Rezistentza de frecare. 2. Fortza care un conductor o opune trecerii curentului electric shi care depinde de materialul din care e facut conductorul de grosimea shi de lungimea lui. 4. Rezistor.