REZISTÉNTZA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortzelor (solicitarilor) exterioare care tind sal deformeze sau sal rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune shi de deformatzie ale corpurilor solide sub actziunea fortzelor exterioare. ◊ fortza care se opune efectului unei alte fortze. 2. obishnuintza a microbilor cu medicamentul administrat datorita abuzului de antibiotice. 3. fortza opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala la oboseala etc. II. impotrivire opozitzie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica obstacol greutate. ◊ mishcare a patriotzilor care in tzarile ocupate de dushmani au luptat impotriva cotropitorilor shi a politicii de colaborare cu aceshtia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza fr. résistance)