RABÓJ rabojuri s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica care in trecut se insemnau prin crestaturi diferite calcule socoteli (zilele de munca banii datoratzi numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A shterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta k semn distinctiv la urechea unei vite. [Var.: rabúsh s. n.] Din bg. sb. raboš.

raboj sn [At: NEGRUZZI S. II 263 / V: (reg) rabush ~bos ~bush (Ban; Trs) rabosh (A shi: rabosh) (Ban) rabash / E: bg рабош srb rabos] 1 Bucata de lemn de forma cilindrica sau in patru muchii care se insemnau in trecut prin crestaturi diferite socoteli (numarul vitelor banii datoratzi etc.). 2 (Ie) A insemna la ~ A numara. 3 (Iae) A tzine in evidentza. 4 (Ie) A shterge de pe ~ A da uitarii. 5 (Iae) A ierta. 6 (Ie) A lua (sau a da) pe ~ A lua (sau a da) pe datorie. 7 (ie) A trai pe ~ A trai pe datorie. 8 (ie) K pe (sau dupa) ~ intocmai. 9 Batz care se introduce in vasul cu lapte la stana insemnanduse pe el cantitatea de lapte rezultata dintro mulsoare. 10 (Reg) Bucata de lemn cu semne intrebuintzata in loc de zar intrun joc practicat la priveghi. 11 (Pex; reg) Condica (1). 12 Ceea ce se inseamna pe raboj (1) Si: socoteala. 13 (ie) A i se uita cuiva ~ul A i se uita cuiva numarul anilor. 14 (ie) A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din ~ (afara) A(shi) pierde (sau a face pe cineva sashi piarda) rabdarea Si: a (se) supara. 15 Crestatura de o anumita forma facuta k semn distinctiv in urechea unei vite. 16 (Reg) Unealta ciobaneasca cu care se freaca urda shi se zdrobeshte cashul dospit Si: ravar (1). 17 (Bot; reg) Mushchi care creshte pe stanci shi pe locuri pietroase.

RABÓJ rabojuri s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica care in trecut se insemnau prin crestaturi diferite calcule socoteli (zilele de munca banii datoratzi numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A shterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta k semn distinctiv la urechea unei vite. [Var.: rabúsh s. n.] Din bg. scr. raboš.

RABÓJ rabojuri s. n. (SHi in forma rabush) 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau in patru muchii care se insemnau in trecut prin crestaturi diferite socoteli (numarul vitelor zilele de munca banii datoratzi etc.). In mintea lui k pe un raboj stau insemnate zilele de munca falcile de aratura de prashila de cosit shi de secerat. VLAHUTZA O. A. 356. Ciobanul ia legatura de rabushuri shi inshira de pe acest catastif al sau care cite oi are. EMINESCU N. 142. ◊ Fig. De pe galbenele file el aduna mii de coji A lor nume trecatoare le inseamna pe raboj. EMINESCU O. I 130. ◊ Expr. A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a(shi) pierde (sau a face pe cineva sashi piarda) rabdarea; a (se) supara. Sa nu ma scotzi din sarite shi sa ma faci citeodata sami ies din rabush afara. CREANGA P. 152. A lua (sau a da) pe raboj = a lua (sau a da) pe datorie. A shterge de pe raboj = a da uitarii. A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. [Mama] crezindule toate laptoase dupa rabush cum i le spusesem eu... ma laudat. CREANGA A. 61. 2. (Adesea fig.) Ceea ce se inseamna pe raboj (1); socoteala calcul. Urma sai afle pe fiecare la rind dupa rabojul intiparit in cuget. C. PETRESCU A. R. 10. Pierdusem rabojul timpului. M. I. CARAGIALE C. 7. El ucisese atitzia [urshi] in viatza sa incit nemaiavind destule degete la mini shi la picioare k sa numere le pierduse cum am zice rabojul. GANE N. III 132. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita cuiva numarul anilor al uita moartea. Imbatrinea mereu de murit insa nu mai murea. I se uitase rabojul. SHEZ. XII 115. 3. Crestatura facuta k semn distinctiv la urechea unei vite. Pl. shi: raboaje (GHICA S. A. 31). Varianta: (Mold.) rabúsh s. n.

RABÓJ ~uri n. 1) inv. Bucata de lemn care se insemnau prin crestaturi diferite calcule (numarul de vite de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) inv. Crestatura sau ansamblu de semne facute pe aceasta bucata de lemn. 3) fig. Intindere care sunt lasate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestatura facuta la urechea unui animal domestic pentru al putea deosebi. /<bulg. sb. raboš

raboj n. lemn care se insemna numere prin crestaturi shi care servia apoi k semn de recunoashtere in daraverile tzaraneshti (azi obishnuit numai intre ciobanii cei batrani): fig. a lor nume trecatoare le inseamna pe raboj EM. [Bulg. RABOSH].

rabój n. pl. oaje shi (nord) rabush n. pl. e shi urĭ (vsl. rŭbošŭ sirb. raboš rabuš shi rovaš taĭetura crestatura; bg. raboš slovac rovaš rabuša ceh. rováš rabuše; ung. róbot rovás rovát. V. ravash). Bucata de lemn care se fac crestaturĭ care servesc la tzinut socoteala oamenilor care nu shtiŭ carte (astazĭ rar intrebuintzata pintre cĭobanĭ. Cind e vorba de o adeverintza reciproca se cresteaza shi apoĭ se despica lemnu’n doŭa shi fie care parte ishĭ pastreaza bucata de lemn care la o judecata eventuala serveshte drept proba. V. tzancusha). A scoate raboj la ureche a cresta urechea uneĭ vite k semn. Fig. A face rabush a socoti a numara: a trebuit sa fac rabushu copiilor bunĭ de shcoala (Kir. SHez. 30 202). Atzĭ ĭeshi din rabush a perde rabdarea a te enerva a te infuria. SHi rabuj (Suc. SHez. 37 42 shi R. S. GrS. 6 51).

rabash sn vz raboj

rabosh sn vz raboj

rabush sn vz raboj

rabush sn vz raboj

rabush n. Mold. 1. V. raboj: am duso cam anevoie cu rabushul CR.; 2. fig. cumpat: sa nu ma faci sami ies din rabush afara CR. [Ceh. RABUSH].

rabúsh V. raboj.

rabój s. n. pl. rabójuri

rabój s. n. pl. rabójuri

raboj pl. raboaje

raboj boaje.

RABÓJ s. (reg.) ravash. (Socoteala inscrisa la ~.)

RABÓJ s. v. calcul calculare ravar socoteala socotire socotit.

RABOJ^[1] s. (reg.) ravash. (Socoteala inscrisa la ~.) corectata

raboj s. v. CALCUL. CALCULARE. RAVAR. SOCOTEALA. SOCOTIRE. SOCOTIT.

rabój (oáje) s. n. Tablitza de lemn in care se insemnau cu crestaturi partzile unei socoteli. Var. Munt. rabosh. Mold. Trans. rabush. Mr. arabush megl. rabush. Sl. cf. bg. sb. cr. raboš sb. rabuš slov. rabuša pol. rabuše (Cihac II 319; Conev 78) mag. rovas cf. ravash. Der. din sl. rabŭ „sclav” cu suf. osh (Lacea Dacor. V 401) nu pare probabila fiindca dupa cum bine a vazut Cihac trebuie sa se porneasca de la sl. rovŭ „crestatura” cf. rofii.

rabúsh rabúshuri s.n. (reg.) 1. raboj. 2. (fig.) cumpat fire.

raboj rabojuri s. n. (intl.) 1. cazier judiciar antecedente penale. 2. scrisoare.

a incresta rabojul expr. (friz.) a taia un client cu foarfeca la ureche.