RABÓJ rabojuri s. n. (SHi in forma rabush) 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau in patru muchii care se insemnau in trecut prin crestaturi diferite socoteli (numarul vitelor zilele de munca banii datoratzi etc.). In mintea lui k pe un raboj stau insemnate zilele de munca falcile de aratura de prashila de cosit shi de secerat. VLAHUTZA O. A. 356. Ciobanul ia legatura de rabushuri shi inshira de pe acest catastif al sau care cite oi are. EMINESCU N. 142. ◊ Fig. De pe galbenele file el aduna mii de coji A lor nume trecatoare le inseamna pe raboj. EMINESCU O. I 130. ◊ Expr. A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a(shi) pierde (sau a face pe cineva sashi piarda) rabdarea; a (se) supara. Sa nu ma scotzi din sarite shi sa ma faci citeodata sami ies din rabush afara. CREANGA P. 152. A lua (sau a da) pe raboj = a lua (sau a da) pe datorie. A shterge de pe raboj = a da uitarii. A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. [Mama] crezindule toate laptoase dupa rabush cum i le spusesem eu... ma laudat. CREANGA A. 61. 2. (Adesea fig.) Ceea ce se inseamna pe raboj (1); socoteala calcul. Urma sai afle pe fiecare la rind dupa rabojul intiparit in cuget. C. PETRESCU A. R. 10. Pierdusem rabojul timpului. M. I. CARAGIALE C. 7. El ucisese atitzia [urshi] in viatza sa incit nemaiavind destule degete la mini shi la picioare k sa numere le pierduse cum am zice rabojul. GANE N. III 132. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita cuiva numarul anilor al uita moartea. Imbatrinea mereu de murit insa nu mai murea. I se uitase rabojul. SHEZ. XII 115. 3. Crestatura facuta k semn distinctiv la urechea unei vite. Pl. shi: raboaje (GHICA S. A. 31). Varianta: (Mold.) rabúsh s. n.