rabój (oáje) s. n. Tablitza de lemn in care se insemnau cu crestaturi partzile unei socoteli. Var. Munt. rabosh. Mold. Trans. rabush. Mr. arabush megl. rabush. Sl. cf. bg. sb. cr. raboš sb. rabuš slov. rabuša pol. rabuše (Cihac II 319; Conev 78) mag. rovas cf. ravash. Der. din sl. rabŭ „sclav” cu suf. osh (Lacea Dacor. V 401) nu pare probabila fiindca dupa cum bine a vazut Cihac trebuie sa se porneasca de la sl. rovŭ „crestatura” cf. rofii.