rabój n. pl. oaje shi (nord) rabush n. pl. e shi urĭ (vsl. rŭbošŭ sirb. raboš rabuš shi rovaš taĭetura crestatura; bg. raboš slovac rovaš rabuša ceh. rováš rabuše; ung. róbot rovás rovát. V. ravash). Bucata de lemn care se fac crestaturĭ care servesc la tzinut socoteala oamenilor care nu shtiŭ carte (astazĭ rar intrebuintzata pintre cĭobanĭ. Cind e vorba de o adeverintza reciproca se cresteaza shi apoĭ se despica lemnu’n doŭa shi fie care parte ishĭ pastreaza bucata de lemn care la o judecata eventuala serveshte drept proba. V. tzancusha). A scoate raboj la ureche a cresta urechea uneĭ vite k semn. Fig. A face rabush a socoti a numara: a trebuit sa fac rabushu copiilor bunĭ de shcoala (Kir. SHez. 30 202). Atzĭ ĭeshi din rabush a perde rabdarea a te enerva a te infuria. SHi rabuj (Suc. SHez. 37 42 shi R. S. GrS. 6 51).