RABÓJ rabojuri s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica care in trecut se insemnau prin crestaturi diferite calcule socoteli (zilele de munca banii datoratzi numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A shterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(shi) ieshi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta k semn distinctiv la urechea unei vite. [Var.: rabúsh s. n.] Din bg. sb. raboš.