optziuni
  • info

15 definitzii pentru prudent

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRUDÉNT A prudentzi te adj. Care se fereshte de tot ce ar putea sai produca un neajuns o neplacere un necaz; prevazator circumspect precaut. Din fr. prudent lat. prudens ntis.

prudent ~a [At: IORGOVICI O. 41/10 / V: (inv) ~e ~a / Pl: ~ntzi ~e / E: lat prudens ntis fr prudent] 12 smf a (D. oameni) (Persoana) care se fereshte de tot ce ar putea sai produca un neajuns sau sa constituie o primejdie Si: circumspect (34) precaut prevazator. 3 av Cu prudentza (1). 4 a (D. manifestari actziuni sau creatzii ale oamenilor) Care dovedeshte prudentza (1) Si: circumspect (12) precaut prevazator.

PRUDÉNT A prudentzi te adj. Care se fereshte de tot ce ar putea sai produca un neajuns sal primejduiasca; prevazator circumspect precaut. Din fr. prudent lat. prudens ntis.

PRUDÉNT A prudentzi te adj. (Despre persoane) Care se fereshte de vorbe sau de fapte ce ar putea sai produca vreo neplacere sau vreun neajuns; (despre gesturi vorbe actziuni) care dovedeshte o astfel de preocupare; prevazator circumspect precaut chibzuit. Atitudine prudenta. ◊ (Adverbial) Cred k ar fi mai prudent sa plecam pentru un timp la orash. DUMITRIU N. 37. Intrarea pare cam obscura... Nar fi prudent sa renuntzam? TOPIRCEANU B. 96.

PRUDÉNT A adj. Prevazator precaut circumspect. [Cf. fr. prudent it. prudente lat. prudens].

PRUDÉNT A adj. prevazator precaut circumspect. (< fr. prudent lat. prudens)

PRUDÉNT ~ta (~tzi ~te) Care prevede eventualele consecintze orientanduse bine in mediul inconjurator; care actzioneaza luand toate masurile de precautzie; prevazator; precaut; circumspect. /<fr. prudent lat. prudens ~ntis

prudent a. prevazator: om prudent.

*prudént a adj. (lat. prudens [din próvidens] care prevede). Prevazator circumspect care s’ar putea intimpla: om raspuns prudent. Adv. Cu prudentza: a raspunde prudent.

prudente ~a a vz prudent

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

prudént adj. m. pl. prudéntzi; f. prudénta pl. prudénte

prudént adj. m. pl. prudéntzi; f. sg. prudénta pl. prudénte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRUDÉNT adj. atent circumspect grijuliu precaut prevazator vigilent (reg.) grijitor (inv.) grijnic priveghetor vegheat (fig.) neadormit treaz. (Om ~.)

PRUDENT adj. atent circumspect grijuliu precaut prevazator vigilent (reg.) grijitor (inv.) grijnic priveghetor vegheat (fig.) neadormit treaz. (Om ~.)

Prudent ≠ imprudent

Intrare: prudent
prudent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prudent
  • prudentul
  • prudentu‑
  • prudenta
  • prudenta
plural
  • prudentzi
  • prudentzii
  • prudente
  • prudentele
genitiv-dativ singular
  • prudent
  • prudentului
  • prudente
  • prudentei
plural
  • prudentzi
  • prudentzilor
  • prudente
  • prudentelor
vocativ singular — —
plural — —
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

prudent, prudentaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.