vigilent ~a a [At: I. IONESCU D. 480 / V: (inv) vigilant / Pl: ~ntzi ~e / E: fr vigilant lat vigilans ntis] 1 (D. oameni) Care are atentzia incordata shi sustzinuta (pentru a descoperi un neajuns o neplacere un posibil pericol etc.). 2 (D. manifestarile oamenilor) Care exprima vigilentza. 3 (Rar; fig) Treaz.

vigilent a adj. (despre oameni) Care are atentzia incordata shi sustzinuta; care observa cu atentzie ceea ce se intimpla (pentru a descoperi un neajuns o neplacere un pericol posibil etc.). ♦ (despre manifestarile actziunile etc. ale oamenilor) Care manifesta exprima denota vigilentza. • pl. tzi te. /<fr. vigilant lat. vĭgilans ntis.

VIGILÉNT A vigilentzi te adj. Care lucreaza cu grija care ishi face datoria conshtiincios. Aceste dificultatzi... nu pot fi superioare silintzelor unei administratziuni vigilente. I. IONESCU D. 480. ♦ Care manifesta vigilentza; care este atent shi observa uneltirile manevrele adversarului. Popoarele trebuie sa fie vigilente.

VIGILÉNT A adj. Care procedeaza cu multa atentzie cu grija shi cu perspicacitate; care manifesta vigilentza. [Cf. fr. vigilant lat. vigilans].

VIGILÉNT A adj. care manifesta denota vigilentza; atent. (< fr. vigilant lat. vigilans)

VIGILÉNT ~ta (~tzi ~te) Care manifesta vigilentza; cu atentzie sustzinuta. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant lat. vigilans ~ntis

vigilént adj. m. pl. vigiléntzi; f. vigilénta pl. vigilénte

vigilént adj. m. pl. vigiléntzi; f. sg. vigilénta pl. vigilénte

VIGILÉNT adj. v. prudent.

VIGILENT adj. atent circumspect grijuliu precaut prevazator prudent (reg.) grijitor (inv.) grijnic priveghetor vegheat (fig.) neadormit treaz. (Om ~.)