prevăzător, ~oare a [At: AMFILOHIE, G. F. 78^r/6 / V: ~vidit~, priv~, privedit~, prividit~ / Pl: ~i, ~oare / E: prevedea + -ător] 1 (D. oameni) Care prevede și preîntâmpină un pericol, o neplăcere, un necaz posibil. 2 (D. oameni) Care își ia toate măsurile de prevedere pentru a evita orice neplăcere posibilă Si: circumspect, grijuliu,precaut, prudent. 3 (D. manifestări, acțiuni sau creații ale oamenilor) Care trădează precauție Si: circumspect, precaut, prudent. 4 (Fiz; înv; îf previditor, priveditor, prividitor, privăzător) Transparent. 5 (Îvr; îf privăzător) Care permite să se poată vedea prin el la distanță.

PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. (Despre oameni) Care prevede ce are să se întîmple și ia dinainte măsuri; care se îngrijește din timp de tot ce i-ar putea lipsi în viitor; prudent, precaut. E mulțumit cel puțin că a fost prevăzător și nu i-a mărturisit noua lui meserie. Nu trebuie să știe nimeni. SAHIA, N. 105. ♦ (Despre faptele, vorbele, atitudinile oamenilor) Care dovedește prudență. Zise cu același glas potolit, prevăzător: azi el o fugit. Nu se mai întoarce în sat. DUMITRIU, N. 176. Bogăția aceasta... strînsă aici, ca de-o mînă prevăzătoare. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Despre legi, planuri etc.) în toate țările ce se bucură de legile înțelepte și prevăzătoare... vine un moment al anului cînd d-odată vînătoarea se închide. ODOBESCU, S. III 37.

PREVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. care prevede; prudent, precaut. (după fr. prévoyant)

PREVĂZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care prevede eventualele consecințe (orientându-se bine în mediul înconjurător); care acționează luând toate măsurile de prevedere; precaut; prudent; circumspect. /a prevedea + suf. ~tor

prevăzător a. care prevede cele viitoare și iea măsuri dinainte.

prevăzătór, -oáre adj. Care prevede, precaut: cel prevăzător se pricepe să evite multe pericule. V. prudent.

previditor, ~oare a vz prevăzător

privăzător, ~oare a vz prevăzător

priveditor, ~oare a vz prevăzător

prividitor, ~oare a vz prevăzător

prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre

prevăzătór adj. m. văzător

PREVĂZĂTÓR adj. v. prudent.

PREVĂZĂTÓR adj. v. diafan, fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos.

PREVĂZĂTOR adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~; atitudine ~.)

prevăzător adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBȚIRE. TRANSPARENT. VAPOROS.

Prevăzător ≠ imprudent

HOC CAVERAT MENS PROVIDA REGULI (lat.) mintea prevăzătoare a lui Regulus s-a gândit la asta – Horațiu, „Ode,” III, 5, 13. Elogiu adus clarviziunii senatorului Regulus, care a salvat astfel Senatul de la luarea unei hotărâri ce ar fi primejduit într-un viitor mai îndepărtat însăși existența statului roman.