proportzie sf [At: SHINCAI I. 72/12 / V: (inv) proportziune / Pl: ~i / E: lat proportio onis fr proportion] 1 (Mat) Egalitate intre doua rapoarte avand patru elemente constitutive. 2 Raport intre dimensiunile unor obiecte intre dimensiunile partzilor unui intreg ori ansamblu de elemente sau intre flecare dintre aceste partzi shi intreg sau ansamblu. 3 (Pex) Raport echlibrat armonios intre elementele unui ansamblu. 4 (Pgn) Relatzie adecvata echilibrata intre fiintze lucruri fenomene notziuni etc. 5 (Iuz; is) ~i economice Raporturi intre doua sau mai multe sectoare ramuri activitatzi procese etc. din cadrul economiei sub aspectul utilizarii unor partzi din munca sociala in concordantza cu nevoia sociala.

PROPÓRTZIE proportzii s. f. 1. Raport intre dimensiunile partzilor unui intreg sau intre fiecare dintre aceste partzi shi intreg. Mijlocul acestor femei se afla intre umeri shi glezne la o departare care e fara indoiala justa shi secreta proportzie a perfectziunii. BOGZA C. O. 282. [Casele] au inceput a se supune regulilor proportziei a se impodobi cu coloane cu ferestre largi shi luminoase. ALECSANDRI O. P. 179. ♦ Procent. Proportzia de substantive abstracte creshte pe masura ce ne apropiem de vremea noastra. GRAUR F. L. 144. 2. Potrivire raport intre lucruri. Pentru functziunea oricarui organism shi oricarui organ e necesara o proportzie normala de apa. MARINESCU P. A. 63. ◊ Loc. adv. In proportzie cu... sau (loc. prep.) in (sau invechit dupa) proportzia... = proportzional cu... potrivit cu... A fost platit in proportzie cu munca depusa. ▭ Amatorii de teatru natzional nu ascultau cu placere o limba artificiala shi nushi inaltzau sufletele in proportzia glasurilor shi gesturilor actoriceshti. SADOVEANU E. 69. Statul e dator a ridica pentru romini dupa proportzia poporului shcoli mai mari shi elementare. GHICA A. 293. 3. (La pl.) Dimensiuni mari extindere mare. Pe fondul albastru al muntzilor din zare lumea pare deodata o fresca prin proportzii prin frumusetze printro infatzishare totala de apoteoza. BOGZA C. O. 280. ◊ Expr. A lua proportzii = a) a se dezvolta a creshte peste masura. Era multzumit k a scapat de grijile care azi noapte luasera proportzii. REBREANU R. I 52. Intre femei descoperirea facuta lua proportzii fantastice. BART E. 284; b) (familiar) a se ingrasha. 4. (Mat.) Egalitate a doua rapoarte. Termenii proportziei. Varianta: (invechit) proportziúne (EMINESCU N. 31 HASDEU I. V. 35) s. f.

PROPÓRTZIE s.f. 1. Raport intre dimensiunile unui intreg shi partzile lui sau intre dimensiunile partzilor unui intreg. ♦ Procent parte raportata la intreg. 2. Potrivire raport armonios intre mai multe lucrari partzi. ♦ In proportzie cu... = proportzional cu... potrivit cu.... 3. (La pl.) Dimensiune marime. 4. (Mat.) Egalitate intre doua rapoarte avand patru elemente constitutive. [Gen. iei var. proportziune s.f. / cf. fr. proportion lat. proportio].

PROPÓRTZIE s. f. 1. raport intre partzile unui intreg shi intre acestea shi intreg; raport stabilit intre lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune amploare marime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta a creshte foarte mult; b) (fam.) a se ingrasha. 3. (mat.) egalitate intre doua rapoarte avand patru elemente constitutive. (< fr. proportion lat. proportio)

PROPÓRTZIE ~i f. 1) Raport intre dimensiunile unor obiecte sau dimensiunile partzilor unui intreg. 2) Marime fizica care poate fi masurata; dimensiune. ◊ A lua ~i a creshte foarte mult. 3) mat. Egalitate intre doua rapoarte constituite din patru elemente. [G.D. proportziei; Sil. tzie] /<fr. proportion lat. proportio ~onis

proportziune sf vz proportzie

PROPORTZIÚNE s. f. V. proportzie.

PROPORTZIÚNE s.f. v. proportzie.

proportzi(un)e f. 1. raportul partzilor intre ele shi cu totalul: nu e proportziune in acest desen; 2. pl. masuri bine luate: talia sa nu trece peste proportziunile obishnuite; 3. convenintza de relatziune intre lucruri diferite: pedeapsa trebue sa fie in proportziune cu greshala; 4. Mat. egalitate intre doua raporturi: 2 se are catre 3 precum 8 catre 12.

*proportziúne f. (lat. propórtio ónis. V. portziune). Convenientza raport potrivire a partzilor intre ele shi cu totalu regularea uneĭ marimĭ dupa alta: a observa proportziunile. Pl. Dimensiune: lucrare de marĭ proportziunĭ. Intindere intensitate: dezastru ĭa proportziunĭ considerabile. Mat. Egalitatea a doŭa raporturĭ. (O proportziune se scrie supt forma a/b = c/d a shi d is terminiĭ extremĭ b shi c is mediĭ. In orĭce proportziune produsu extremilor e egal cu al mediilor). In proportziune proportzional dupa: plata in proportziune cu munca. Ob. órtziĭe (rus. propórciĭa).

propórtzie (tzie) s. f. art. propórtzia (tzia) g.d. art. propórtziei; pl. propórtzii art. propórtziile (tzii)

propórtzie s. f. (sil. tzie) art. propórtzia (sil. tzia) g.d. art. propórtziei; pl. propórtzii art. propórtziile (sil. tzii)

proportzie

propórtzii (dimensiuni mari) s. f. pl. art. propórtziile (tzii)

propórtzii (dimensiuni mari) s. f. pl.

PROPÓRTZIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport relatzie. (O ~ justa intre elemente.) 3. v. armonie. 4. v. procent. 5. v. dimensiune.

PROPORTZIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport relatzie. (O ~ justa intre elemente.) 3. armonie concordantza echilibru potrivire proportzionalitate simetrie (fig.) simfonie. (O perfecta ~ a elementelor unui ansamblu.) 4. procent. (Amestecam in ~ diverse doua substantze.) 5. dimensiune marime masura (inv.) marie marire (fam.) calibru. (Un lucru de mari ~i.) 6. amploare extensiune extindere. (Scandalul a luat ~i.)

Proportzie ≠ disproportzie

proportzie (lat. proportio „raport”) 1. In expresia sa cea mai simpla k raport intre doua cantitatzi inclusiv intre doua numere (in matematica egalitate a doua rapoarte a/b = c/d redate shi prin relatzia a • d = b • c) p. ishi gaseshte corespunzator unor necesitatzi fundamanetale de ordine importante aplicatzii in muzica: I. 1. Diviziune (6) aritmetica geometrica armonica. 2. (in muzica greaca) Deducere a intervalelor* din interiorul octavei* prin p. (diviziune) armonica. Aceasta shia gasit aplicarea in procedeul „superdiviziunii” (gr. ἐπιμόριον λόγος; lat. proportio superparticularis) potrivit caruia numarul mai mare il intrece pe cel mai mic cu o unitate: (a+1)/a. Prin diviziune arm. iau nashtere din octava urmatoarele intervale 2/1 (octava) = 3/2 (cvinta) x 4/3 (cvarta) etc. Rand pe rand speciile acestei proportio superparticularis pana prin sec. 15 se numesc: proportio dubla (2:1) sesquialtera (1) sau hemiolia (1) (3:2) sesquitertia sau epitrita (4:3). ♦ Cercetarea naturii intervalelor shi a devenirii lor in functzie de p. numerice constituiau pentru pitagoricieni o shtiintza opusa armoniei (1). Preocuparile acestora se reflecta shi in geometria clasica in care p. muzicala este considerata k parte a shtiintzei p. in genere. Astfel in scrierea sa principala Stoicheia („Elemente de geometrie”) Euclid se ocupa in cartzile V VII shi IX de p. muzicale iar o alta scriere a acestuia Kakatome kanonos („Impartzirea canonului”) un manual sistematic al teoriei pitagoreice stabileshte 20 de teoreme dintre care primele noua se refera la raporturile muzicale ale dreptelor iar altele doua la intervalele muzicale (asha cum erau ele produse pe monocord*). 3. Simetria* intzeleasa k echilibru al p. shi considerata k „un caz particular al acestora” (H. Weyl) priveshte pe de o parte elementele de forma* (macrostructura) shi pe cele din sanul formatziilor monodice* shi multivocale* (microstructura) iar pe de alta valorile* cantitative sau accentice ale ritmului* toate in functzie de o axa (imaginara) de simetrie*. Teoriile mai noi (G. Massenkeil) le considera reale numai pe cele din domeniul temporal al ritmului celelalte fiind doar „proiectzii pe hartie” deshi se ignora prin aceasta actziunea in muzica a legii echilibrului un anume instinct al spatziului* in care se materializeaza in shi prin psihologia* perceptziei toate procesele ritmictemporale dar shi intonatzionale (1). 4. Sectziune de aur*. II. (in musica mensurata*) Modalitate de stabilire a masurii* respectiv a tempo(2)ului prin fractziile 2/1 3/1 3/2 4/3 sau invers 1/2 1/3 2/3 3/4 shi multe alte fractzii. Intrun sens p. determina valoarea in raport cu cea imediat anterioara; de ex. 3/1 inainte de integer valor („valoare medie”) anterioara imprima o mishcare de trei ori mai mare [3 breves (2) = 1 brevis]; dimpotriva 1/3 imprima o rarire corespunzatoare a mishcarii (1 = 3). Intralt sens p. determina acelashi raport al valorilor intro voce (2) concomitenta [ex. cu tenorul (3)] ce are indicat respectiva integer valor. P. 2/1 (dupla) shi 2/1 (subsesquialtera) stabilesc o prolatio (2) minor [mensura (2) imperfeta] una pentru brevis shi cealalta pentru semibrevis* shi invers p. 3/1 (tripla) shi 3/2 (sesquialtera) stabilesc o prolatio maior (mensura perfecta). Un rol important il juca shi proportzia hemiolia [v. hemiola (2)]. V. double; notatzie (III 1); proportio; punctum (2).

PROPÓRTZIE (< fr. lat. it. germ.) s. f. 1. (MAT.) Egalitate intre doua numere rapoarte avand patru elemente constitutive cele din mijloc numinduse mezi iar cele externe extremi (ex. in p. 3/6 = 12/24 3 shi 24 sunt extremi iar 6 shi 12 sunt mezi). 2. Raport intre dimensiunile partzilor unui intreg sau intre partzi shi intreg. 3. Potrivire raport intre lucruri partzi (care se completeaza reciproc). ◊ Loc. In proportzie cu... = proportzional cu... potrivit cu... 4. Dimensiune (mare); extindere (mare). ◊ Expr. A lua proportzii = a) a se dezvolta a creshte foarte mult; b) (fam.) a se ingrasha (prea tare).