PROPÓRTZIE (< fr. lat. it. germ.) s. f. 1. (MAT.) Egalitate intre doua numere rapoarte avand patru elemente constitutive cele din mijloc numinduse mezi iar cele externe extremi (ex. in p. 3/6 = 12/24 3 shi 24 sunt extremi iar 6 shi 12 sunt mezi). 2. Raport intre dimensiunile partzilor unui intreg sau intre partzi shi intreg. 3. Potrivire raport intre lucruri partzi (care se completeaza reciproc). ◊ Loc. In proportzie cu... = proportzional cu... potrivit cu... 4. Dimensiune (mare); extindere (mare). ◊ Expr. A lua proportzii = a) a se dezvolta a creshte foarte mult; b) (fam.) a se ingrasha (prea tare).