dimensiune sf [At: ASACHI E. III 1/2 / P: ~siu~ / V: (rar) dem~ (inv) ~sie / Pl: ~ni / E: fr dimension lat dimensio onis] 1 Marime determinata in raport cu o unitate data necesara la stabilirea intinderii figurilor shi a corpurilor (geometrice). 2 (Fam; is) A patra ~ Ceva imposibil. 3 (Fam; ias) Ceva neconceput inca de mintea omeneasca. 4 (Spc) Marime fizica considerata din punctul de vedere al legaturii dintre unitatea sa de masura shi unitatzile marimilor fundamentale ale unui sistem de unitatzi de masura. 5 Proportzie. 6 Importantza. modificata

DIMENSIÚNE dimensiuni s. f. 1. Lungime de segment de dreapta care determina singura sau impreuna cu altele intinderea unei figuri geometrice sau a unui corp. Dimensiunile unui corp sint: lungimea latzimea shi inaltzimea. ▭ K shi cum un imens compas iar fi tras dimensiunile lacul se afla inscris intro circumferentza perfecta. BOGZA C. O. 168. Aveau toate dimensiuni la fel: cutioare de un sfert de kilogram. PAS Z. I 91. ◊ Expr. (Familiar) A patra dimensiune = ceva imposibil ceva ce na fost inca descoperit ceva neconceput inca de mintea noastra. Erai baiete prost SHi roata pentru tinea fost A patra dimensiune! COSHBUC P. I 274. 2. Marime masura proportzie. [In «Nunta Zamfirei»] e o adevarata nunta tzaraneasca numai proportziile i sint marite... pina la dimensiuni epice. GHEREA ST. CR. III 316. Sa ne inchipuim lumea redusa la dimensiunile unui glonte shi toate celea din ea scazute in analogie. EMINESCU N. 31. Pronuntzat: siu. Varianta: (invechit) diménsie (CARAGIALE O. I 291) s. f.

DIMENSIÚNE s.f. 1. Intindere care poate fi masurata. ♦ (Fiz.) Numar care exprima legatura dintre o unitate derivata shi unitatzile fundamentale din care deriva. 2. Marime intindere proportzie. [Pron. siu. / cf. lat. dimensio fr. dimension].

DIMENSIÚNE s. f. 1. intindere care poate fi masurata. 2. numar care exprima legatura dintre o unitate derivata shi unitatzile fundamentale din care deriva. 3. marime intindere proportzie. ♦ a patra ~ = ceva imposibil. (< fr. dimension lat. dimensio)

DIMENSIÚNE ~i f. 1) Orice marime care poate fi masurata. 2) fig. Numar care exprima legatura dintre o unitate derivata shi unitatzile fundamentale din care deriva. ◊ A patra ~ fapt inexistent imposibil. [Art. dimensiunea; G.D. dimensiunii; Sil. siu] /<fr. dimension lat. dimensio ~onis

dimensiune f. intinderea unui corp in toate sensurile: lungime largime shi inaltzime sau adancime.

* dimensiúne f. (lat. diménsio ónis d. mensus masurat. V. imens masura). Marime intindere a lucrurilor: sint treĭ dimensiunĭ: lungimea grosimea saŭ latzimea shi inaltzimea saŭ adincimea. Fig. A lua dimensiunĭ (saŭ propertziunĭ) marĭ a se marĭ a ajunge departe: razboiŭ luase dimensiunĭ colosale.

dimensie sf vz dimensiune

DIMÉNSIE s. f. v. dimensiune.

dimensiúne (siu) s. f. g.d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni

dimensiúne s. f. (sil. siu) g.d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni

dimensiune (iu)

DIMENSIÚNE s. 1. marime masura proportzie (inv.) marie marire (fam.) calibru. (Are o ~ mare.) 2. v. format. 3. volum (fam.) gabarit. (X are o ~ apreciabila.)

DIMENSIUNE s. 1. marime masura proportzie (inv.) marie marire (fam.) calibru. (Are o ~ mare.) 2. format marime. (Carte de ~ mare.) 3. volum (fam.) gabarit. (X are o ~ apreciabila.)

DIMENSIUNE. Subst. Dimensiune marime masura gabarit parametru. Lungime intindere extindere extensiune. Inaltzime altitudine cota nivel. Latzime largime cuprindere deschidere amplitudine. Ingustime strimtime (rar) strimtoare. Adincime afundatura (rar) afundish (rar) afunzime (rar) profunzime. Volum capacitate. Spatziu distantza interval. Suprafatza; amploare vastitate nemarginire nemargine (rar). Marire creshtere amplificare. Largire latzire; intindere lungire. Adincire. Micshorare descreshtere scurtare ingustare diminuare. Masura masurare masuratoare; unitate de masura. Adj. Mare voluminos vast amplu nemarginit imens gigantic gigantesc (livr.) colosal. Lung intins extins. Inalt inaltzat. Larg largit latzit. Adinc profund afund. Mic micshorat micutz (dim.) microscopic pitic minuscul liliputan liliput (rar). Scurt scurticel (dim.). Ingust ingustat strimt strimticel (dim.) strimtutz. Masurat determinat. Vb. A avea o dimensiune (marime volum) a masura a cuprinde. A se intinde (a se prelungi) pina la... a avea capacitatea de.... A masura (a determina) marimea (capacitatea volumul). A se mari a se amplifica a creshte a se lungi a se prelungi a se extinde a se intinde. A se inaltza a creshte a se ridica. A se latzi a se largi. A se adinci. A se micshora a se face mai mic a se diminua a descreshte; a se scurta; a se ingusta. Adv. In lungime in inaltzime in latzime in lung shi in lat de sus in jos dea lungul dea latul in (dea) curmezishul in lungish shi (shin) curmezish; (de) jur imprejur jur prejur (rar); in profunzime in adincime. V. adincime departare inaltzime latzime lungime masurare micime statura.

oblica dimensiune ~. Termenul desemneaza atat incidentza obiectelor sonore* pe cele doua axe (verticala a frecventzelor* shi orizontala a timpului) intrun plan inclinat care urmeaza un traseu cu limitele shi directziile gravacut sau acutgrav ori un „desen” (in cazul general de unison*) repartizat mai multor voci (2) ale caror intrari (1) (sau ieshiri) se produc succesiv realizand doua aspecte grafice de baza ce tzin in special de ritmul muzical: ↗ shi ↘ de unde rezulta combinatzii (multiple) de doua trei patru etc. comtururi (respectiv doua ^↗_↘ shi ^↘_↗ etc.) cat shi un mijloc de expresie prin care se poate produce o stare de tensiune prin acumulari sau rarefieri de obiecte sonore (voci instrumente* etc.) implicand densitatea shi dinamica muzicala. Aparitzia o. este posibila in toate categoriile sintactice [v. sintaxa (2)] dar in decursul istoriei muzicii a fost utilizata cu precadere in monodie* (traseu melodic ascendent descendent ce tinde spre un punct de maxima expresie acut sau grav) shi polifonie* (desfashurarea pe diagonala in polif. latenta intrarile succesive de voci in stilul fugato* stilul imitativ* generand planuri de evolutzie in diagonala ascendenta descendenta sau in evantai* etc. toate acestea practicate indeosebi de compozitorii barocului*). Sfarshitul sec. 19 shi inceputul sec. 20 au reintrodus o. cu functzie importanta in compozitzie* datorita tendintzei de geometrizare shi a preocuparii pentru grafismul partiturii*. Astfel o. este tot mai prezenta in omografie eterofonie* textura* fiind folosita atat in realizarea simetriilor* cat shi a tensiunilor sonore (prin acumulare shi rarefiere). In acest sens au aparut fragmente muzicale ce urmaresc o. in lucrari de A. Honegger P. Hindemith (prin mishcarea contrara a unor acorduri* deci omofonie); in procedeul Klangfarbenmelodie* utilizat de A. Schönberg A. Webern etc. (distributzia pe diagonala un aspect nou al polif. serialishtilor remarcata de P. Boulez) in lucrari de K. Penderecki W. Lutosławski etc. (ce vizeaza diferite simetrii sonore) in texturile lui Xenakis (pante de glissando* etc.) in coralurile omofone cu intrari succesive ale lui W.G. Berger sau in scriiturile imediate (ce imbina mai multe categorii sintactice) ale lui A. Stroe cu mentziunea k exista cateva lucrari ale acestui compozitor in care o. joaca un rol hotarator in desemnarea traseelor muzicale (Canto I: traseu gravacut; Canto II: traseu acutgrav exemple de forma muzicala pe o o. shi Arcade; o. prin vectori melodici determinatzi de un algoritm); o. apare in multe alte lucrari compuse dupa 1950.