povara sf [At: CUV. D. BATR. I 297 / V: (irg) pohoara ~voara (inv) poghoara (reg) pogoara ~veara / Pl: ~veri (irg) ~vari / E: cf slv подъвора „targa”] 1 Obiect fiintza sau grup de obiecte ori de fiintze avand o greutate mare shi fiind transportate cu un animal de tractziune cu un mijoc de transport pe spinarea omului etc. 2 Greutate care o reprezinta aceste obiecte sau fiintze. 3 (Pgn) Greutate care o are cineva de carat Si: incarcatura sarcina. 4 (D. animale; ila) De ~ Care este folosit pentru carat greutatzi mari. 5 (Inv; d. vehicule; ial) Destinat transportului de marfuri. 6 (Fig) Suferintza fizica sau morala Si: apasare chin truda zbucium. 7 (Ie) Ashi duce ~ra A fi obligat sa indure greutatzile vietzii de fiecare zi. 8 (Reg; ilv) Ashi face ~ A se satura. 9 (Trs; spc) Greutate la cumpana fantanii. 10 (Reg) Greutate care o simte femeia aflata intro stare inaintata de graviditate. 11 (Reg) Durere fizica interna manifestata k o senzatzie de greutate de apasare. 12 (Fig) Lucru stare situatzie etc. care constituie o apasare o greutate materiala sau morala pentru cineva. 13 (Fig) Obligatzie datorie care ingreuneaza situatzia cuiva. 14 (Spc) Munca fizica grea istovitoare care o face cineva. 15 (Spc) Serviciu greu care impune multe eforturi. 16 (Fig) Sarcina misiune grea. 17 (Inv) Unitate de masura pentru greutatzi care varia intre 100 shi 125 de ocale folosita la cantarirea marfurilor. 18 (Reg; ie) A taia ~ra A taia trunchiul de copac dupa o anumita masura atat cat poate fi carat de boi. 19 (Inv) Suma de 1000 sau probabil greshit de 10.000 de galbeni. 20 (Olt) Macinish. 21 (Pes; Olt; determinat prin „de sus” sau „de jos”) Sfoara subtzire trecuta prin ochiurile de la extremitatea osiei Si: (reg) obor². 22 (Is) ~ra sacului Sfoara groasa care tzine intinse marginile sacului de la sacovishte shi care leaga coltzurile acesteia de varfurile crucii. 23 (Reg; if povoara) Bucata de atza sau de franghie.

POVÁRA poveri s. f. 1. Greutate (mare); sarcina incarcatura. In lumina vinata se inshira convoiul cu poveri. C. PETRESCU S. 9. Se clatina lung tzipa subt povara Carutzele pe drumul alb de tzara; Pocnind din bice haulesc flacaii. IOSIF P. 33. Care cu poveri de munca Vin incet shi scirtziind. COSHBUC P. I 47. ◊ Fig. Dunarea curgea limpede albastra voioasa k scapat de povara sloilor. SANDUALDEA U. P. 24. 2. Truda chin. Rabdam poveri rabdam nevoi SHi ham de cai shi jug de boi: Dar vrem pamint! COSHBUC P. I 207. Viatza in sclavie este o povara Iarna nesjirshita fara primavara. BOLINTINEANU O. 11. ♦ Obligatzie; insarcinare grea serviciu greu. Artemie crezind dupa spusa babei k preotului o sai para grozav de bine cal scapa de povara a doua sate se apropie vesel shii intinse mina. STANOIU C. 1. 32. 3. Fig. Suferintza morala apasare. Nu amenintz dar itzi zic K prea mare e povara urii k so mai ridic. DAVILA V. V. 156. Miar prii peo asha iarna Ompietrita amortzire. Sa adorm capul sami scutur De povara cugetarii. VLAHUTZA O. A. 87. Ia mai bine daca potzi Chinurile de la totzi SHi povara inimii SHi pustiul lacrimii. PAUNPINCIO P. 43. 4. Veche unitate de masura de 100125 ocale folosita in trecut la calcularea cantitatzii marfurilor. Dupa ce imi dai povara de Santal... sa vii k satzi alegi cetzi place din lucrurile mele. SADOVEANU D. P. 158. In drumul TZarigradului... Undemi merg poverile Toate zaherelile. TEODORESCU P. P. 669. Varianta: (invechit shi popular) povoára povoare (NEGRUZZI S. II 187) s. f.

POVÁRA povéri f. 1) Incarcatura grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatzilor. 2) fig. Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de razboi. 3) inv. Unitate de masura a greutatzii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /cf. sl. poduvora

povara f. 1. greutate ceeace poate transporta o carutza o corabie; 2. ce poate duce un om un animal; 3. fig. ceeace apasa moraliceshte: povara anilor; 4. od. o suma de 1000 galbeni: zece povoare de aur BALC. [SHi povoara = slav. POVORA targa: s’a luat lucrul carat pentru caratorul¹].^[1]

povára f. pl. erĭ shi (vechĭ) arĭ (vsl. povora shi podŭvora targa). Vechĭ. O veche masura de greutate (125 de ocale) numita shi tar tovar shi sarcina (Iorga Negotz. 227). Suma de o mie de galbenĭ. Azĭ. Greutate sarcina incarcatura: povara uneĭ carutze unuĭ cal uneĭ corabiĭ (shi fig.) a anilor a batrinetziĭ. SHi povoara shi (vechĭ) pohoara pl. orĭ shi (vechĭ) oare. SHi povar (Prav. Gov. 133) n. fara pl. V. tar shi tarhat.

poghoara sf vz povara

pogoara sf vz povara

pohoara sf vz povara

poveara sf vz povara

povoara sf vz povara

povoara f. V. povara.

pohoára V. povara.

povoára V. povara.

povára s. f. g.d. art. povérii; pl. povéri

povára s. f. g.d. art. povérii; pl. povéri

povara veri.

POVÁRA s. 1. greu greutate incarcatura sarcina (livr.) pondere (pop.) tarhat (inv. shi reg.) pond tar tovar (Mold.) tabarca (inv.) greatza greime. (Poarta in spate toata ~.) 2. v. greutate.

POVARA s. 1. greu greutate incarcatura sarcina (livr.) pondere (pop.) tarhat (inv. shi reg.) pond tar tovar (Mold.) tabirca (inv.) greatza greime. (Poarta in spate toata ~.) 2. apasare greutate sarcina. (Mijlocul i se fringe sub ~ bagajelor.)

povára (povéri) s. f. 1. Incarcatura greutate. 2. Obligatzie datorie suparatoare. 3. (Inv.) Cantitate de zece mii de monede de aur. Sl. tovarŭ „incarcatura” (Cihac II 283; Tiktin; Conev 70) probabil contaminat cu sl. podŭvora „targa” (Candrea; Scriban) cf. sb. cr. tovar „povara” rus. tovari „marfa” shi tovarash. Der. povarash adj. (de povara); impovara vb. (a incarca; a ingreuna); impovarator adj. (copleshitor).