INCARCATÚRA incarcaturi s. f. 1. Incarcare. 2. (Concr.) Ceea ce transporta sau poate transporta un vehicul un vapor sau o fiintza. ♦ Cantitate de explozibil cu care se incarca o arma de foc; proiectilul introdus in arma. ♦ Explozibil introdus intro gaura de mina. ♦ Materii prime shi auxiliare introduse intrun vas intrun recipient sau intrun cuptor in vederea desfashurarii unui proces de fabricatzie. 3. Capacitate de incarcare a unei nave. Incarca + suf. atura.

incarcatura sf [At: DUNAREANU CH. 70 / Pl: ~ri / E: incarca + (a)tura] 1 (Inv) Incarcare (1). 2 (Ccr) Ceea ce transporta un vehicul un vapor o fiintza. 3 Explozibil introdus intro gaura de mina. 4 Capacitate de incarcare Si: tonaj. 5 Cantitate de explozibil cu care se incarca o arma de foc. 6 (Ccr) Proiectil introdus in arma. 7 Materii prime shi auxiliare introduse (intrun vas intrun recipient sau) intrun cuptor in vederea desfashurarii unui proces de fabricatzie.

INCARCATÚRA incarcaturi s. f. 1. Incarcare. 2. (Concr.) Ceea ce transporta sau poate transporta un vehicul un vapor sau o fiintza. ♦ Cantitate de explozibil cu care se incarca o arma de foc; proiectilul introdus in arma. ♦ Explozibil introdus intro gaura de mina. ♦ Materii prime shi auxiliare introduse intrun vas intrun recipient sau intrun cuptor in vederea desfashurarii unui proces de fabricatzie. 3. Capacitate de incarcare. Incarca + suf. atura.

INCARCATÚRA incarcaturi s. f. 1. Faptul de a incarca; incarcare. Icicolo la cite un shlep hamalii ispravisera incarcatura. DUNAREANU CH. 70. 2. (Concretizat) Cantitate de materiale sarcina povara greutate etc. care este sau urmeaza sa fie ashezata intrun vehicul etc. (pentru a fi transportata). Trase la chei vapoarele urla disperate gemind sub greutatea incarcaturilor. SAHIA N. 39. Totzi negustorii... se shintoarsera... fiecare... cu incarcatura lui. CARAGIALE O. III 39. ♦ Cantitate de material explozibil cu care se incarca o arma de foc; proiectilul introdus in arma. Am eu o rabla de pushca... shi tot ash bate eu in dihanie co incarcatura. SADOVEANU O. VII 187. Ochi cu scumpatate drept in pieptul lighioanei shii trimise o incarcatura de lup. GALACTION O. I 270. ♦ Cantitate de exploziv introdusa intro gaura de mina. ♦ Totalitatea materiilor prime shi auxiliare introduse intrun vas recipient cuptor etc. in vederea desfashurarii unui proces tehnic.

INCARCATÚRA ~i f. 1) Ceea ce se incarca intrun vehicul (pentru a fi transportat). 2) Substantza exploziva introdusa intro arma de foc sau intro gaura de mina. ~a unui cartush. 3) Capacitate de incarcare. /a incarca + suf. ~atura

incarcatura f. cat se incarca.

incarcatúra f. pl. ĭ. Materia cu care incarcĭ care e incarcata: incarcatura uneĭ corabiĭ uneĭ pushtĭ. V. ladunca.

incarcatúra s. f. g.d. art. incarcatúrii; pl. incarcatúri

incarcatúra s. f. g.d. art. incarcatúrii; pl. incarcatúri

INCARCATÚRA s. 1. (inv.) podvada. (~ dintrun vehicul.) 2. v. povara. 3. v. tonaj. 4. v. umplutura. 5. furnal. (~ introdusa intro gaura de mina.)

INCARCATURA s. 1. (inv.) podvada. (~ dintrun vehicul.) 2. greu greutate povara sarcina (livr.) pondere (pop.) tarhat (inv. shi reg.) pond tar tovar (Mold.) tabirca (inv.) greatza greime. (Purta toata ~ in spate.) 3. tonaj. (Ce ~ are acest autocamion?) 4. umplutura. (~ a unui cartush.)

INCARCATURA DE BOMBE cantitatea de bombe care poate fi transportata la bordul unui avion in vederea indeplinirii misiunii de lupta.

INCARCATURA UTILA parte a aeronavei compusa din echipaj shi aparatura din cadrul sistemelor de comanda dirijare shi control.