insarcinare sf [At: (a. 1815) URICARIUL I 246 / Pl: ~nari / E: insarcina] 1 Incredintzare cuiva a indeplinirii unei misiuni. 2 Luare asupra sa a unei indatoriri. 3 Aducere a unei femei in stare de graviditate. 4 Imputernicire.

INSARCINÁRE insarcinari s. f. Actziunea de a (se) insarcina shi rezultatul ei; sarcina misiune indatorire. Doi ani Turgheniev a fost functzionar la Ministerul de Interne cu insarcinari speciale. SADOVEANU E. 234. De dimineatza maiorul hotari insarcinarea shi rolul fiecarui ofitzer. VLAHUTZA O. A. 162. Junii membri ai comitetului primira cu placere asta onorifica insarcinare. NEGRUZZI S. I 342.

insarcinare f. fig. misiune.

insarcináre f. Sarcina misiune ordin: a da cuĭva o insarcinare a avea o insarcinare.

insarcina [At: TETRAEV. (1574) 218 / Pzi: ~nez / E: in + sarcina] 1 vt A incredintza cuiva indeplinirea unei actziuni. 2 vr A lua asupra sa o sarcina. 3 vf A face k o femeie sa devina gravida. 4 vt A imputernici.

INSARCINÁ insarcinez vb. I. Tranz. A da a incredintza cuiva indeplinirea unei lucrari a unei munci (de raspundere); a da cuiva o sarcina. Costache Spinu fu insarcinat sa construiasca baraci dea lungul traseului pentru adapostul materialelor shi mashinilor. JIANU C. 173. Cuconu Alecu mau insarcinat sal dau dtale [ravashul]. ALECSANDRI T. I 71. Guvernul nostru ma insarcina cu o misie. NEGRUZZI S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcina a se angaja la o lucrare. Cind sa infiintzat aici shcoala statului comuna sa insarcinat sa dea un local potrivit. REBREANU I. 83. Am buna nadejde sa ispraveshti cu bine slujba cu care teai insarcinat de bunavoie. ISPIRESCU L. 18. Se insarcina sa aduca trasuri de plecare. BOLINTINEANU O. 269.

A INSARCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de indeplinirea unui lucru; a pune sa raspunda de o misiune. 2) A face sa capete sarcina; a lasa gravida; a ingreuna. /in + sarcina

insarciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asuprashi.

insarcinéz v. tr. (d. sarcina). Daŭ cuĭva o sarcina o misiune un ordin: ministeru la insarcinat sa cerceteze. Ingreunez fac gravida. V. refl. Ma oblig sa ma angajez sa.

insarcináre s. f. g.d. art. insarcinắrii; pl. insarcinắri

insarcináre s. f. g.d. art. insarcinarii; pl. insarcinari

insarciná (a ~) vb. ind. prez. 3 insarcineáza

insarciná vb. ind. prez. 1sg. insarcinéz 3 sg. insarcineáza

INSARCINÁRE s. 1. misiune sarcina (inv. shi reg.) slujba (inv.) memuriet sarcinare solie. (SHia indeplinit ~.) 2. v. obligatzie.

INSARCINARE s. 1. misiune sarcina (inv. shi reg.) slujba (inv.) memuriet sarcinare solie. (SHia indeplinit ~.) 2. datorie indatorire obligatzie sarcina (inv.) dator datorintza indatorintza. (~ ta este sa rezolvi problema!)

INSARCINÁ vb. 1. (inv.) a sarcina. (La ~ cu urmatoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a impovara a ingreuna. (A ~ o femeie.)

INSARCINÁ vb. v. impovara incarca ingreuia ingreuna.

INSARCINA vb. 1. (inv.) a sarcina. (La ~ cu urmatoarele...) 2. a se angaja a fagadui a se indatora a se obliga a promite (inv. shi reg.) a jurui a se prinde (inv.) a (se) adeveri a se apuca (fig.) a se lega. (Sa ~ sa faca urmatoarele...) 3. (pop.) a impovara a ingreuna. (A ~ o femeie.)

insarcina vb. v. IMPOVARA. INGREUNA.