MISIÚNE misiuni s. f. 1. Insarcinare imputernicire data cuiva sarcina de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis intro tzara straina cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegatzie. ◊ Misiune diplomatica = oficiu sau reprezentantza diplomatica cu grad de ambasada sau de legatzie condusa de un ambasador sau de un ministru plenipotentziar. 3. Actziune de propagare a creshtinismului in tzari cu alta religie dominanta; (cu sens colectiv) preotzi trimishi intro astfel de actziune; p. ext. numele centrului religios de misiune (3). 4. Rol rost datorie menire. [Pr.: siu. Var.: (inv. 1) mísie s. f.] Din fr. mission lat. missio onis.

misiune sf [At: IORGOVICI O. 52/1 / V: (asr) misie / P: siu~ / Pl: ~ni / E: lat missio onis fr mission it missione rs миссия] 1 Insarcinare sau imputernicire data cuiva sau care shio atribuie singur intrun anumit scop. 2 Slujba. 3 Grup de persoane oficiale trimis intro tzara straina cu un scop special de obicei diplomatic Vz delegatzie. 4 (Is) ~ diplomatica Reprezentantza diplomatica a unui stat condusa de un ambasador sau de un ministru plenipotentziar. 5 Actziune de propagare a religiei creshtine mai ales catolice in tzari cu alta religie dominanta. 6 Institutzie religioasa prin care se propaga creshtinismul in tzari cu alta religie dominanta. 7 Local in care se afla misiunea (6). 8 (if misie) Indemnizatzie baneasca ce se acorda ofitzerilor functzionarilor etc. trimishi sa lucreze o perioada determinata in alta localitate. 9 Scop.

MISIÚNE misiuni s. f. 1. Insarcinare imputernicire data cuiva sarcina de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis intro tzara straina cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegatzie. ◊ Misiune diplomatica = reprezentantza diplomatica a unui stat condusa de un ambasador sau de un ministru plenipotentziar. 3. Actziune de propagare a creshtinismului in tzari cu alta religie dominanta; institutzie religioasa dintro asemenea tzara prin care se propaga creshtinismul. 4. Rol rost datorie menire. [Pr.: siu. Var.: (1 inv.) mísie s. f.] Din fr. mission lat. missio onis.

MISIÚNE misiuni s. f. 1. insarcinare data cuiva imputernicire sarcina de a face ceva delegare; rol rost menire. Clasa muncitoare are misiunea istorica de a desfiintza exploatarea capitalista shi a construi societatea socialista. R. HOT. I 94. Am misiunea grea satzi comunic rezultatul judecatzii dumitale. SAHIA N. 83. Misiunea poeziei este de a intari sufletele prin pictura patimilor mizeriilor shi maririlor umanitatzii. BOLLIAC O. 64. 2. Grup de persoane trimis intro tzara straina cu un scop special (de obicei diplomatic). 3. (Cu sens colectiv) Preotzi trimishi intro tzara spre a propaga religia creshtina; p. ext. cladirea shi anexele intemeiate de misionari in vederea acestui scop. Varianta: (invechit) mísie (CARAGIALE O. I 107 BALCESCU O. II 10) s. f.

MISIÚNE s.f. 1. Insarcinare rol functzie incredintzata cuiva. 2. Delegatzie trimisa de un stat in strainatate cu un scop determinat (in special diplomatic). ♦ Reprezentantza diplomatica permanenta condusa de un ministru plenipotentziar. 3. Actziunea de propagare a creshtinismului in tzarile cu o alta religie dominanta. [Pron. siu var. misie s.f. / cf. fr. mission it. missione lat. missio].

MISIÚNE s. f. 1. insarcinare functzie incredintzata cuiva; rol rost menire. ♦ ~ diplomatica = oficiu sau reprezentantza diplomatica permanenta cu grad de ambasada sau legatzie condusa de un ambasador sau de un nuntziu. 2. delegatzie trimisa de un stat in strainatate cu un scop determinat. 3. actziunea de propagare a creshtinismului in tzarile cu o alta religie. (< fr. mission lat. missio)

MISIÚNE ~i f. 1) Sarcina acordata cuiva in vederea realizarii unei actziuni. 2) Reprezentantza diplomatica a unui stat in alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegatzie. 4) Organizatzie de creshtini care propaga religia creshtina in statele cu alta credintza dominanta. [G.D. misiunii; Sil. siu] /<fr. mission lat. missio ~onis

misiune f. 1. insarcinare putere data cuiva spre a face ceva; misiune diplomatica shtiintzifica; 2. predicarea Evangheliei: misiunea apostolilor; 3. preotzi trimishi in departare spre a converti pe infideli.

*misiúne f. (lat. míssio ónis d. mittere missum a trimete. V. ad co de e per shi promisiune trimet). Insarcinare putere data cuĭva de a face ceva in numele taŭ: misiune diplomatica apostoliĭ luĭ Iisus Hristos aveaŭ misiunea de a predica Evanghelia. Comisiune persoane trimese cu o insarcinare: misiunea straina a sosit. Plata data p. o misiune (ceĭa ce in armata se numeshte mísie: atita solda shi atita la suta misie).

misie sf vz misiune

MÍSIE s. f. v. misiúne.

MÍSIE s.f. 1. Plata suplimentara pentru o detashare din serviciu sau pentru o deplasare pe teren. 2. V. misiune (1). [Pron. sie gen. iei. / < lat. missio].

*mísie V. misiune.

misiúne (siu) s. f. g.d. art. misiúnii; pl. misiúni

misiúne (insarcinare grup de reprezentantzi propagare menire) s. f. (sil. siu) g.d. art. misiúnii; pl. misiúni

misiune ni.

mísie (inv.) (sie) s. f. art. mísia (sia) g.d. art. mísiei; pl. mísii art. mísiile (sii)

mísie (indemnizatzie) s. f. (sil. sie) art. mísia (sil. sia) g.d. art. mísiei; pl. mísii art. mísiile (sil. sii)

MISIÚNE s. 1. v. insarcinare. 2. v. menire.

MISIUNE s. 1. insarcinare sarcina (inv. shi reg.) slujba (inv.) memuriet sarcinare solie. (A avut o ~ grea.) 2. chemare menire rol rost sarcina (reg.) menintza (livr. fig.) sacerdotziu. (SHia implinit ~.)

ORDIN DE MISIUNE document oficial in care se inregistreaza efectuarea fiecarui zbor cuprinzand diverse date legate de tipul aeronavei componentza echipajului scopul zborului zona de actziune sau ruta inaltzimea maxima de zbor etc.

DER MOHR HAT SEINE ARBEIT GETAN; DER MOHR KANN GEHEN (germ.) maurul shia indeplinit misiunea; maurul poate sa plece Schiller „Fiesco” act. III scena 4. Astazi formula glumeatza de retragere atunci cand simtzi k nu mai este nevoie de prezentza sau de serviciile tale.

a pleca in misiune expr. (intl.) a se deplasa in vederea comiterii unei infractziuni.