INDATORÍRE indatoriri s. f. 1. Obligatzie baneasca. 2. Obligatzie morala; sarcina obligatorie datorie. ♦ (Rar) Fapta sau gest cu care indatoram pe cineva; atentzie politetze. V. indatori.

indatorire sf vz indatorare

INDATORÍRE indatoriri s. f. 1. (Inv.) Obligatzie baneasca. 2. Obligatzie morala; sarcina obligatorie datorie. ♦ (Rar) Fapta sau gest cu care indatoram pe cineva; atentzie politetze. V. indatori.

INDATORÍRE indatoriri s. f. 1. Datorie morala obligatzie sarcina obligatorie. Sa dat pamintul intreg in stapinirea shi lucrarea poporului cu indatoriri shi disciplina anumite. SADOVEANU E. 26. Implinim fiecare nishte indatoriri fixe. CARAGIALE O. III 146. ♦ Fapta sau gest cu care indatoram pe cineva; atentzie politetze. Domitzian se simtzea din ce in ce mai bine deshi indatoririle acestea nul prea mirau: era deprins de acasa cu ele shi le primea k shi cum i sar fi cuvenit. BASSARABESCU S. 35. 2. (Invechit) Obligatzie sau datorie baneasca. Indatorirea rominilor catre turci sta intrun ushor tribut. BALCESCU O. II 13.

INDATORÍRE ~i f. pop. Datorie de a face ceva; sarcina obligatorie; obligatzie. Are multe ~i. /v. a (se) indatori

indatorire f. 1. actziunea de a indatora shi rezultatul ei; 2. fig. obligatziune.

indatoríre f. Actziunea de a saŭ de a te indatori. Obligatziune.

indatora [At: PRAV MOLD. 28 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: in + dator] 1 vt A impune o datorie Si: a obliga. 2 vt A obliga pe cineva la recunoshtintza printrun ajutor dat la nevoie. 3 vr A face datorii Si: a se imprumuta. 4 vr (Pex) A se incurca in datorii. 5 vt A da un bun gaj in schimbul unui imprumut. 6 vr (Inv) Ashi lua angajamentul de a implini un anumit lucru. corectata

indatori v vz indatora

INDATORÁ indatorez vb. I. 1. Tranz. A face (cuiva) un bine a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoshtintza. Itzi multzumesc inca o data k mai indatorat la nevoie. CARAGIALE O. VII 167. Fie cum vrei eu catam sa te indatorez. ALECSANDRI T. I 449. Asta vorba prea mult il indatora. PANN P. V. II 56. 2. Tranz. A constringe pe cineva la ceva; a impune k o datorie a obliga. Vezi k atita cit ai infaptuit te indatoreaza sanfaptuieshti mai mult? PAS Z. I 11. Lucrarile... la care ma indatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI S. I 220. Il indatora sai spuie tot adevarul. GORJAN H. I 6. 3. Refl. A face datorii a se incurca in datorii; a se imprumuta. Nui place sa se indatoreze. ♦ Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A pune in gaj sau k amanet pentru o suma de bani. V. ipoteca. A indatorat casele. Varianta: indatorí indatoresc (CREANGA O. A. 182 ALECSANDRI T. I 225 NEGRUZZI S. II 156) vb. IV.

A INDATORÁ ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoshtintza. Prietenia ma ~eaza. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligatzii. Regula ~eaza. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garantzie in schimbul unui imprumut. 4) A face sa se indatoreze; a face dator. /in + dator

A SE INDATORÁ ma ~éz intranz. A intra in datorii; a deveni dator. /in + dator

A INDATORÍ ~ésc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu conditzia restituirii); a imprumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu conditzia restituirii); a imprumuta. /in + dator

A SE INDATORÍ ma ~éz intranz. v. A SE INDATORA. /in + dator

indatorà indatorì v. 1. a (se) lega prin constrangere prin datorie: cine te indatoreaza sa primeshti? 2. a face datorii a se imprumuta: mam indatorat pana in gat; 3. fig. a face cuiva servicii: la indatorat mult. [V. dator].

indatorésc shi éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin politetza pin vreun serviciŭ: acest om m’a indatorat foarte mult ajutinduma samĭ ridic trasura rasturnata in shantz. V. refl. Fac datoriĭ is dator: m’am indatorat pina’n git. Ramin obligat fatza de cineva.

indatoríre s. f. g.d. art. indatorírii; pl. indatoríri

indatoríre s. f. g.d. art. indatorírii; pl. indatoríri

indatorá (a ~) vb. ind. prez. 3 indatoreáza; ger. indatorand

indatorá vb. ind. prez. 1 sg. indatoréz 3 sg. shi pl. indatoreáza; ger. indatorand

INDATORÍRE s. 1. v. obligatzie. 2. v. oficiu. 3. v. atributzie. 4. angajament obligatzie sarcina (pop.) legatura. (~ ta fatza de el este...) 5. obligatzie raspundere. (Are multe ~.) 6. datorie obligatzie (livr.) servitute. (~ fatza de propria noastra conceptzie.)

INDATORÍRE s. v. datorie.

INDATORIRE s. 1. datorie insarcinare obligatzie sarcina (inv.) dator datorintza indatorintza. (~ ta este sa rezolvi problema.) 2. datorie obligatzie oficiu sarcina. (SHia indeplinit onorabil ~ de gazda.) 3. atributzie rol sarcina. (Ce ~ ai in aceasta comisie?) 4. angajament obligatzie sarcina (pop.) legatura. (~ ta fatza de el este...) 5. obligatzie raspundere. (Are multe ~.) 6. datorie obligatzie (livr.) servitute. (~ fatza de propria noastra conceptzie.)

indatorire s. v. DATORIE.

INDATORÁ vb. 1. v. imprumuta. 2. v. obliga. 3. v. angaja.

INDATORA vb. 1. a se imprumuta a lua (inv.) a se aprumuta. (Se ~ cu o suma.) 2. a obliga. (Serviciul care mi la facut ma ~.) 3. a se angaja a fagadui a se insarcina a se obliga a promite (inv. shi reg.) a jurui a se prinde (inv.) a se adeveri a se apuca (fig.) a se lega. (Se ~ sa faca urmatoarele...)

INDATORÍRE (< indatori) s. f. Obligatzie (morala). ◊ (Dr.) Indatoriri fundamentale = obligatzii ale tuturor cetatzenilor stabilite prin Constitutzie destinate apararii consolidarii shi dezvoltarii sistemului economic shi social al statului indeplinirea lor permitzand acestuia garantarea mai eficienta a drepturilor.