INDATORÍRE indatoriri s. f. 1. Datorie morala obligatzie sarcina obligatorie. Sa dat pamintul intreg in stapinirea shi lucrarea poporului cu indatoriri shi disciplina anumite. SADOVEANU E. 26. Implinim fiecare nishte indatoriri fixe. CARAGIALE O. III 146. ♦ Fapta sau gest cu care indatoram pe cineva; atentzie politetze. Domitzian se simtzea din ce in ce mai bine deshi indatoririle acestea nul prea mirau: era deprins de acasa cu ele shi le primea k shi cum i sar fi cuvenit. BASSARABESCU S. 35. 2. (Invechit) Obligatzie sau datorie baneasca. Indatorirea rominilor catre turci sta intrun ushor tribut. BALCESCU O. II 13.