POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal (pretzios) cu gura larga (shi cu marginile rasfrante); p. ext. contzinutul acestei cupe. ♦ Spec. Vas liturgic din metal in forma unui pahar sau a unei cupe cu picior in care se pastreaza cuminecatura. 2. P. anal. Floare cu petalele unite in forma de potir (1). Din sl. potirĩ.

potir sn [At: CORESI L. 319/4 / V: (inv) ~iu / Pl: ~e / E: slv потирь ngr ποτήριον] 1 Vas de metal pretzios de forma unui pahar cu picior cu gura larga shi de obicei cu marginile rasfrante in care preotul sfintzeshte cuminecatura in timpul liturgiei shi o pastreaza pentru impartashanie. 2 (Pex) Contzinut al unui potir (1). 3 Cupa de aur de argint cu gura larga shi cu marginile rasfrante. 4 (Pex) Contzinut al unui potir (3). 5 (Pan) Parte a unei flori alcatuita din caliciu shi corola. 6 (Prc) Caliciu. 7 (Prc) Corola. 8 (Pan) Floare in forma de potir (1).

POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal (pretzios) cu gura larga (shi cu marginile rasfrante); p. ext. contzinutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint cu picior in care se pastreaza cuminecatura la biserica. 2. P. anal. Parte a unei flori alcatuita din corola shi caliciu. Din sl. potirĩ.

POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal pretzios cu gura lata shi marginile rasfrinte din care se bea altadata vin sau alte bauturi alcoolice (v. pocal); p. ext. contzinutul acestei cupe. Cuparul i aduse potirul de aur din care beau domnii. ODOBESCU S. I 78. ◊ Fig. Socotea k e in drept sa soarba cu nesatz potirul de cristal al celor mai mari satisfactzii pe urma baiatului. VORNIC P. 9. ♦ Pahar de aur sau de argint cu picior in care se pastreaza in biserici cuminecatura. Templul centenar arse intro clipa din strashina pinan temelie... chiar clopotul se topi impreuna cu argintul potirului. ALECSANDRI S. 7. 2. Parte a unei flori alcatuita din corola shi caliciu. Florile galbene albastre shi roshii k trezite din somn ishi ridicau incet catra ceruri potirul lor stralucitor. HOGASH M. N. 180. Rid brebeneii cei albi iar crinul cimpiei deoparte TZine potirul plecat cai greu deadunatelei lacrami. COSHBUC P. II 62. Zburatorii gustan graba dulcele rod cu placere Apoi sorb limpedea roua din a florilor potire. ALECSANDRI P. A. 126.

POTÍR ~e n. 1) Pahar de metal pretzios cu picior largit in partea superioara. 2) Contzinutul acestui pahar. 3) bis. Cupa de aur sau de argint folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot. Invelish floral alcatuit din caliciu shi corola; periant. /<sl. potiri

potir n. 1. caliciul florilor: sorb limpedea roua din a florilor potire AL.; 2. vas de sfintzit vinul la liturghie. [Gr. mod. POTĬRI pahar].

potír n. pl. e (ngr. potiri d. vgr. potérion pahar potós potabil; vsl. rus. potirŭ). Paharu saŭ cupa de aur saŭ de argint in care se tzine impartashania in biserica ortodoxa. Cálice la florĭ. V. cúpula.

potiriu^[1] sn vz potir corectata

potír s. n. pl. potíre

potír s. n. pl. potíre

POTÍR s. (BIS.) caliciu cupa (inv.) scafarlie. (~ este un vas liturgic.)

POTIR s. (BIS.) caliciu cupa (inv.) scafirlie. (~ este un vas liturgic.)

potír (potíre) s. n. Caliciu. Mr. putir. Mgr. ποτήριον in parte prin intermediul sl. potiri (Cihac II 690; Murnu 47) cf. alb. bg. rus. potir sb. cr. putir.

potír potire s. n. 1. Cupa de metal pretzios. ♦ Vas liturgic alcatuit dintro cupa suspendata pe un picior cu talpa din metal pretzios folosit in cultul ortodox shi catolic in care se pune vinul amestecat cu apa ce se va preface in sangele Domnului la liturghie. Simbolizeaza atat paharul de la cina cea de taina cat shi paharul in care dupa Traditzie sf. apostol Ioan evanghelistul a strans sangele curs din ranile lui Iisus la rastignirea Lui pe Cruce; p. ext. contzinutul acestui vas. 2. Parte a unei flori alcatuita din caliciu shi corola. Di sl. potirĭ.