POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal pretzios cu gura lata shi marginile rasfrinte din care se bea altadata vin sau alte bauturi alcoolice (v. pocal); p. ext. contzinutul acestei cupe. Cuparul i aduse potirul de aur din care beau domnii. ODOBESCU S. I 78. ◊ Fig. Socotea k e in drept sa soarba cu nesatz potirul de cristal al celor mai mari satisfactzii pe urma baiatului. VORNIC P. 9. ♦ Pahar de aur sau de argint cu picior in care se pastreaza in biserici cuminecatura. Templul centenar arse intro clipa din strashina pinan temelie... chiar clopotul se topi impreuna cu argintul potirului. ALECSANDRI S. 7. 2. Parte a unei flori alcatuita din corola shi caliciu. Florile galbene albastre shi roshii k trezite din somn ishi ridicau incet catra ceruri potirul lor stralucitor. HOGASH M. N. 180. Rid brebeneii cei albi iar crinul cimpiei deoparte TZine potirul plecat cai greu deadunatelei lacrami. COSHBUC P. II 62. Zburatorii gustan graba dulcele rod cu placere Apoi sorb limpedea roua din a florilor potire. ALECSANDRI P. A. 126.