potír potire s. n. 1. Cupa de metal pretzios. ♦ Vas liturgic alcatuit dintro cupa suspendata pe un picior cu talpa din metal pretzios folosit in cultul ortodox shi catolic in care se pune vinul amestecat cu apa ce se va preface in sangele Domnului la liturghie. Simbolizeaza atat paharul de la cina cea de taina cat shi paharul in care dupa Traditzie sf. apostol Ioan evanghelistul a strans sangele curs din ranile lui Iisus la rastignirea Lui pe Cruce; p. ext. contzinutul acestui vas. 2. Parte a unei flori alcatuita din caliciu shi corola. Di sl. potirĭ.