POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal (pretzios) cu gura larga (shi cu marginile rasfrante); p. ext. contzinutul acestei cupe. ♦ Spec. Vas liturgic din metal in forma unui pahar sau a unei cupe cu picior in care se pastreaza cuminecatura. 2. P. anal. Floare cu petalele unite in forma de potir (1). Din sl. potirĩ.