potir sn [At: CORESI L. 319/4 / V: (inv) ~iu / Pl: ~e / E: slv потирь ngr ποτήριον] 1 Vas de metal pretzios de forma unui pahar cu picior cu gura larga shi de obicei cu marginile rasfrante in care preotul sfintzeshte cuminecatura in timpul liturgiei shi o pastreaza pentru impartashanie. 2 (Pex) Contzinut al unui potir (1). 3 Cupa de aur de argint cu gura larga shi cu marginile rasfrante. 4 (Pex) Contzinut al unui potir (3). 5 (Pan) Parte a unei flori alcatuita din caliciu shi corola. 6 (Prc) Caliciu. 7 (Prc) Corola. 8 (Pan) Floare in forma de potir (1).