POTÍR potire s. n. 1. Cupa de metal (pretzios) cu gura larga (shi cu marginile rasfrante); p. ext. contzinutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint cu picior in care se pastreaza cuminecatura la biserica. 2. P. anal. Parte a unei flori alcatuita din corola shi caliciu. Din sl. potirĩ.