17 definitzii pentru caliciu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CALÍCIU calicii s. n. 1. (Bot.) Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zona a rinichiului prin care urina se scurge in bazinet. Din fr. calice lat. calyx cis.

calíciu sn [At: DA / V: ~cix / Pl: ~i / E: fr calice lat calyx icis] 1 Vas liturgic de forma unei cupe Si: potir. 2 (Bot) Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale libere sau unite. 3 (Atm) Zona a rinichiului prin care se scurge urina in bazinet.

CALÍCIU calicii s. n. 1. (Bot.) Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zona a rinichiului prin care urina se scurge in bazinet. Din fr. calice lat. calyx cis.

CALÍCIU calicii s. n. Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale.

CALÍCIU calicii s. n. Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale. Fr. calice (lat. lit. calyx cis).

CALÍCIU s.n. 1. Invelish extern al florii format din sepale. 2. Cupa potir. 3. Parte a bazinetului in care se colecteaza urina. [Pron. ciu. / < fr. calice cf. gr. kalyx = boboc de floare].

CALÍCIU s. n. 1. totalitatea sepalelor unei flori. 2. cupa potir. 3. (anat.) parte a bazinului in care se colecteaza urina. (< fr. calice)

CALÍCIU ~i n. Invelish verde al florilor constand din sepale separate sau unite intre ele. /<fr. calice lat. calyx ~cis

*1) cálice n. pl. tot asha k nume (lat. cálix cálicis d. vgr. kýlix cupa pahar). Poet. Cupa pahar. Ob. dar greshit calíciŭ (fr. calice).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

calíciu [ciu pron. cĭu] s. n. art. calíciul; pl. calícii art. calíciile (cii)

calíciu s. m. [ciu pron. ciu] art. calíciul; pl. calícii art. calíciile (sil. cii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CALÍCIU s. 1. (BOT.) cupa (inv.) pahar. (~ul unei flori.) 2. v. potir.

CALICIU s. 1. (BOT.) cupa (inv.) pahar. (~ unei flori.) 2. (BIS.) cupa potir (inv.) scafirlie. (~ este un vas liturgic.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calíciu (calícii) s. n. 1. Invelishul extern al florii. 2. Vas liturgic potir. Fr. calice. In terminologia ecleziastica se aude de obicei acel u consonantic care nu se aude k termen botanic; in plus acesta din urma are pl. caliciuri.

Intrare: caliciu
  • pronuntzie: calicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caliciu
  • caliciul
  • caliciu‑
plural
  • calicii
  • caliciile
genitiv-dativ singular
  • caliciu
  • caliciului
plural
  • calicii
  • caliciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caliciu, caliciisubstantiv neutru

  • 1. botanica Invelishul extern al florilor alcatuit din sepale libere sau unite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cupa pahar
  • 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. anatomie Zona a rinichiului prin care urina se scurge in bazinet. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.