PONOSÍ ponosesc vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face k un obiect (de imbracaminte) sashi piarda aspectul shi coloritul initzial; a murdari a uza a degrada (prin intrebuintzare indelungata). ◊ Refl. Haina sa ponosit. 2. (Inv. shi reg.) A barfi a ponegri a defaima; a calomnia a discredita. Din sl. ponositi. Cf. ponos.

ponosi¹ [At: R. POPESCU ap. CM I 537 / Pzi: ~sesc / E: ponos] 1 vt (Irg) A defaima pe cineva. 2 vt (Irg) A discredita pe cineva. 34 vtr (Pop) (A face sashi piarda sau) ashi pierde culoarea aspectul initzial erodanduse prin uzura vechime etc. Si: a (se) uza. 56 vtr (Pop; pex) A (se) strica. 78 vtr (Pop) A (se) murdari. 9 vr (Mar; d. fatza omului) A capata un aspect neplacut din cauza oboselii a suferintzei etc. Si: a se uratzi.

ponosi² [At: L. COSTIN GR. BAN. 163 / Pzi: ~sesc / E: bg поноси] 1 vi (Ban; ccd pp) Ai prii. 2 vt (Reg) A suporta.

PONOSÍ ponosesc vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face k un obiect (de imbracaminte) sashi piarda aspectul shi coloritul initzial; a murdari a uza a degrada a strica (prin intrebuintzare indelungata). ◊ Refl. Haina sa ponosit. 2. (Inv. shi reg.) A barfi a ponegri a defaima; a calomnia a discredita. Din sl. ponositi. Cf. ponos.

PONOSÍ ponosesc vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de imbracaminte) A face sashi piarda fatza culoarea; a murdari a strica a uza (prin purtare). Surugiul ishi mistuise cushma sa frumoasa subt sha k sa nu io ponoseasca apa cerului. SADOVEANU Z. C. 189. Tot zicea: ba cai urit ba cashi ponoseshte (feshteleshte) picioarele shi penele. SHEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Traistutzi noua. Sor ponosi Altelen loc se vor noi. SEVASTOS N. 145. 2. A strica renumele cuiva a defaima a ponegri. Cum vazu copilashii asha de frumoshi. ce sa faca k sa ponoseasca pe doamna sa? Se duse numaidecit shi ingropa copilashii. ISPIRESCU G. 63.

A PONOSÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face sa se ponoseasca; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rau; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defaima; a cleveti; a calomnia; a blama; a barfi. /<sl. ponositi

A SE PONOSÍ pers. 3 se ~éshte intranz. pop. (mai ales despre obiecte de imbracaminte shi de incaltzaminte) A se invechi prin intrebuintzare excesiva; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi

ponosì v. 1. a calomnia: sa ponoseasca pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feshteli a uza: au hainele tziai ponosit? POP. [Slav. PONOSITI a purta (de unde a uza) shi a calomnia].

ponosésc v. tr. (vsl. ponositi a purta a defaĭma d. nositi nestineson a purta; bg. ponosvam port putzin sirb. ponositi se a se mindri rus. ponositĭ a indura. V. ponosluĭesc donosesc). Uzez rod stric: tzĭaĭ ponosit haĭnele.

ponosí (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ponosésc imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sa ponoseásca

ponosí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ponosésc imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ponoseásca

PONOSÍ vb. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) roade a (se) strica a (se) toci a (se) uza. (Hainele i sau ~ de tot.)

PONOSÍ vb. v. barfi blama calomnia cleveti defaima denigra discredita ponegri prii.

PONOSI vb. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) strica a (se) uza. (Hainele i sau ~ de tot.)

ponosi vb. v. BIRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFAIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. PRII.

A ponosi ≠ a glorifica a proslavi a preamari