PONOSÍ ponosesc vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de imbracaminte) A face sashi piarda fatza culoarea; a murdari a strica a uza (prin purtare). Surugiul ishi mistuise cushma sa frumoasa subt sha k sa nu io ponoseasca apa cerului. SADOVEANU Z. C. 189. Tot zicea: ba cai urit ba cashi ponoseshte (feshteleshte) picioarele shi penele. SHEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Traistutzi noua. Sor ponosi Altelen loc se vor noi. SEVASTOS N. 145. 2. A strica renumele cuiva a defaima a ponegri. Cum vazu copilashii asha de frumoshi. ce sa faca k sa ponoseasca pe doamna sa? Se duse numaidecit shi ingropa copilashii. ISPIRESCU G. 63.