TOC͹ tocesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A face sau a deveni mai putzin ascutzit mai putzin taios; a (se) roade a (se) uza prin folosire prin frecare prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza a slei rabdarea puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascutzi un obiect la tocila. 3. Tranz. Fig. Ashi insushi mecanic lectziile invatzandule pe dinafara; (cu sens atenuat) a insista indelung in invatzarea unei lectzii unei materii etc. Din sl. točiti.

toci⁴ vt [At: ANON. CAR. / Pzi: tocesc / E: srb toèiti] 1 (Ban; Olt; c. i. vin) A scoate dintrun butoi (mai mare) in alt vas (mai mic). 2 (Ban; c. i. muraturi varza murata) A pritoci. 3 (Ban; ie) Al ~ pe cineva sangele Ai curge cuiva sange din nas.

toci³ [At: CANTEMIR IST. 186 / Pzi: tocesc / E: vsl точити] 1 vt (Mol; Trs; c. i. un obiect taios) A ascutzi la tocila (1) Si: (ivr) a tocila (1). 23 vtr A (se) face mai putzin ascutzit. 45 vtr A (se) face mai putzin taios. 67 vtr A (se) uza prin intrebuintzare frecare lovire etc. Si: a (se) roade (reg) a (se) tarshai (4). 8 vt (Pop; ie) Ashi ~ gura (in zadar) A vorbi fara rost shi fara folos. 910 vtr (Fam; fig) A face sa se piarda (sau a pierde) din intensitate putere rabdare sentimente etc. Si: a amortzi a (se) rasufla a (se) slabi a (se) slei. 11 vt (Fam; fig) A invatza mecanic lectziile. 12 vt (Fam; fig) A invatza foarte mult.

TOC͹ tocesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A face sau a deveni mai putzin ascutzit mai putzin taios; a (se) roade a (se) uza prin intrebuintzare prin frecare prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza a slei rabdarea puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascutzi un obiect la tocila. 3. Tranz. Fig. Ashi insushi mecanic lectziile invatzandule pe dinafara; (cu sens atenuat) a insista indelung in invatzarea unei lectzii unei materii etc. Din sl. točiti.

TOCÍ tocesc vb. IV. 1. Tranz. A face mai putzin ascutzit a strica a uza a roade (prin intrebuintzare lovire frecare etc.). Numai atunci vei da cu mina de mine cind vei rupe trei perechi de opinci de fier shi cind vei toci un toiag de otzel cautinduma caci eu ma duc. ISPIRESCU L. 55. Mult timp Murad in lupte tocindushi iataganul Marise aparase intreg Aliotmanul. ALECSANDRI P. III 344. ◊ (Poetic) Sub creshtetul maririi astazi vechiturile In granit lovind totuna Ishi tocesc custurile. BELDICEANU P. 121. A robului plinsoare o piatra chiar toceshte Curgind neincetat. BOLINTINEANU O. 7. ◊ Refl. Pushculitzami rugineshte TZintan ghioaga se toceshte. ALECSANDRI P. A. 55. Pieptul tau era tare k de otzel paloshul se tocea pe dinsul. RUSSO O. 23. ♦ Fig. A slabi a uza a slei. Astfel se rostesc batrinii din adincul cugetarii; Insa voi nu le datzi seama shi tocitzi rabdarea tzarii SHia lui voda. DAVILA V. V. 22. Neam tocit mereu puterile in luptele ce am fost silitzi sa sustzinem. ODOBESCU S. III 433. 2. Tranz. A da la tocila a ascutzi. Mergetzi... k doara baba nu sa dus in pod sa va aduca de mincare ci sashi ascutza dintzii sa va poata minca; k are in pod o piatra mare de moara de careshi toceshte dintzii. RETEGANUL P. V 42. 3. Intranz. Fig. (in limbajul shcolarilor) A citi de mai multe ori o lectzie in scopul de a o invatza pe dinafara (de obicei fara preocuparea de a o adinci). A tocit singur shi a dat vreo doua clase de liceu intrascuns. PAS Z. I 179. Miine are teza. Toceshte shi el. C. PETRESCU C. V. 84.

A TOCÍ ~ésc tranz. 1) (unelte metalice de taiat) A ascutzi cu tocila. 2) A face sa se toceasca. 3) fig. (rabdarea puterile etc.) A face sa slabeasca. 4) fam. (lectzii) A invatza mecanic citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti

A SE TOCÍ se ~éshte intranz. 1) (mai ales despre unelte metalice de taiat) A deveni mai putzin ascutzit prin intrebuintzare indelungata sau neglijentza; a se tampi. 2) (despre obiecte) A se roade prin intrebuintzare indelungata sau lovire. /<sl. tociti

TOCI¹ vb. (Mold. Ban.) A ascutzi. A: Toata jigania complita coltzii ishi tocea shi toata pasirea rumpatoare pintenii ishi ascutzea. CANTEMIR IST. C: Tocsesk. Acuo. AC 375. Etimologie: sl. točiti.

TOCI² vb. (Ban.) A scoate a trage (vin) dintrun butoi (mai mare) in alt vas (mai mic). Tocsĕsk. Haurio. Educillo. AC 375. Etimologie: scr. točiti. Vezi shi tocitoare. Cf. pocerpi.

tocì v. 1. Mold. a da in tocila a ascutzi; 2. a strica taiushul unui instrument ascutzit; 3; fig. a uza a amortzi: a toci simtzurile. [Rus. TOČITĬ a ascutzi pe tocila].

tocésc v. tr. (vsl. točiti invirtesc la strug [care seamana cu tocila]; bg. točy a ascutzi a toci; rus. točitĭ a turna a varsa a ascutzi a toci. V. pri ras s shi za tocesc). Stric virfu ascutzit orĭ taishu: a toci un cutzit; atzĭ toci dintziĭ ghearele toĭagu. Fig. Atzĭ toci simtzurile. Iron. Invatz prea mult.

tocí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tocésc imperf. 3 sg. toceá; conj. prez. 3 sa toceásca

tocí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tocésc imperf. 3 sg. toceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. toceásca

TOCÍ vb. 1. a se shtirbi. (Cutzitul sa ~.) 2. a (se) scalcia. (I sau ~ tocurile.) 3. a (se) roade a (se) uza. (Covorul sa ~.) 4. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) ponosi a (se) roade a (se) strica a (se) uza. (Hainele i sau ~ de tot.)

TOCÍ vb. v. ascutzi bucheri.

TOCI vb. 1. a se shtirbi. (Cutzitul sa ~.) 2. a (se) scilcia. (I sau ~ tocurile.) 3. a (se) roade a (se) uza. (Covorul sa ~.)

toci vb. v. ASCUTZI. BUCHERI.

A (se) toci ≠ a (se) ascutzi

tocí (tocésc tocít) vb. 1. A strica virful a ingrosha taishul. 2. A strica a uza. 3. A invatza foarte mult a invatza mecanic. Megl. tutzǫs tutziri „a ascutzi”. Sb. točiti „a ascutzi” bg. točam rus. točitĭ „a ascutzi” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 414; Conev 66; Bogaci) din sl. točiti „a da tircoale”. Sl. trebuie sa fi insemnat shi „a face sa functzioneze tocila de mina sau de picior”; shi de aici separarea sensului din rom. shi din limbile slave caci tocila strica in acelashi timp cantul shi ascute taishul. Bg. shi rus. au ambele sensuri. Ultimul sens care apartzine Arg. shcolar presupune un sens intermediar de „a pisa”. Der. tocila s. f. (mashina de ascutzit; elev conshtiincios shi pisalog; Arg. bicicleta) din sl. (bg. rus.) točilo; tocilar s. m. (ascutzitor; elev care invatza mult); tocitoare s. f. (ciubar putina) din acelashi sl. točiti cu sensul de „a stoarce” cf. pritoci.

toci tocesc v. t. v. i. (d. elevi shi studentzi) a invatza foarte mult