tocí (tocésc tocít) vb. 1. A strica virful a ingrosha taishul. 2. A strica a uza. 3. A invatza foarte mult a invatza mecanic. Megl. tutzǫs tutziri „a ascutzi”. Sb. točiti „a ascutzi” bg. točam rus. točitĭ „a ascutzi” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 414; Conev 66; Bogaci) din sl. točiti „a da tircoale”. Sl. trebuie sa fi insemnat shi „a face sa functzioneze tocila de mina sau de picior”; shi de aici separarea sensului din rom. shi din limbile slave caci tocila strica in acelashi timp cantul shi ascute taishul. Bg. shi rus. au ambele sensuri. Ultimul sens care apartzine Arg. shcolar presupune un sens intermediar de „a pisa”. Der. tocila s. f. (mashina de ascutzit; elev conshtiincios shi pisalog; Arg. bicicleta) din sl. (bg. rus.) točilo; tocilar s. m. (ascutzitor; elev care invatza mult); tocitoare s. f. (ciubar putina) din acelashi sl. točiti cu sensul de „a stoarce” cf. pritoci.