TOCÍ tocesc vb. IV. 1. Tranz. A face mai putzin ascutzit a strica a uza a roade (prin intrebuintzare lovire frecare etc.). Numai atunci vei da cu mina de mine cind vei rupe trei perechi de opinci de fier shi cind vei toci un toiag de otzel cautinduma caci eu ma duc. ISPIRESCU L. 55. Mult timp Murad in lupte tocindushi iataganul Marise aparase intreg Aliotmanul. ALECSANDRI P. III 344. ◊ (Poetic) Sub creshtetul maririi astazi vechiturile In granit lovind totuna Ishi tocesc custurile. BELDICEANU P. 121. A robului plinsoare o piatra chiar toceshte Curgind neincetat. BOLINTINEANU O. 7. ◊ Refl. Pushculitzami rugineshte TZintan ghioaga se toceshte. ALECSANDRI P. A. 55. Pieptul tau era tare k de otzel paloshul se tocea pe dinsul. RUSSO O. 23. ♦ Fig. A slabi a uza a slei. Astfel se rostesc batrinii din adincul cugetarii; Insa voi nu le datzi seama shi tocitzi rabdarea tzarii SHia lui voda. DAVILA V. V. 22. Neam tocit mereu puterile in luptele ce am fost silitzi sa sustzinem. ODOBESCU S. III 433. 2. Tranz. A da la tocila a ascutzi. Mergetzi... k doara baba nu sa dus in pod sa va aduca de mincare ci sashi ascutza dintzii sa va poata minca; k are in pod o piatra mare de moara de careshi toceshte dintzii. RETEGANUL P. V 42. 3. Intranz. Fig. (in limbajul shcolarilor) A citi de mai multe ori o lectzie in scopul de a o invatza pe dinafara (de obicei fara preocuparea de a o adinci). A tocit singur shi a dat vreo doua clase de liceu intrascuns. PAS Z. I 179. Miine are teza. Toceshte shi el. C. PETRESCU C. V. 84.