POCÍT A pocitzi te adj. 1. (Despre fiintze; adesea substantivat) Diform slut desfigurat; (despre lucruri) deformat stalcit caraghios; bizar. 2. (In credintzele populare) Nefast funest; p. ext. suparator rau cu ghinion. ◊ Expr. A avea gura pocita sau a fi pocit la gura = a prevesti lucruri neplacute a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. V. poci.

pocit¹ sn [At: H X 360 / Pl: ~uri / E: poci¹] (Pop) 1 Poceala (3). 2 Epilepsie.

pocit³ ~a a [At: SHEZ II 42 / Pl: ~itzi ~e / E: poci²] 1 (Reg; d. teren) Imprejmuit cu pocii¹ (2). 2 (D. vitza de vie sau alte plante agatzatoare) Aracit.

pocit² ~a [At: BELDIMAN E. 6/23 / V: (reg) potcit / Pl: ~itzi ~e / E: poci¹] 12 smf a (Persoana) care are un aspect fizic dezagreabil urat respingator din nashtere sau in urma unei boli a unui accident etc. 3 a (D. oameni) Desfigurat. 4 a Burlesc. 5 sf (Mtp) Duh rau care poceshte¹ (1) pe oameni. 6 a (D. lucruri fenomene manifestari) Care se abate de la ceea ce este normal firesc bun. 78 a (D. lucruri) (Care are sau) care capata un aspect denaturat deformat urat. 9 a (D. lucruri) Ciudat. 10 a (D. lucruri) Caraghios. 11 a (Mtp) Care aduce nenorocire Si: funest nefast. 12 a (Mtp) Care este plin de nenorociri de ghinioane. 13 a (Pex) Suparator. 14 a (Fig) Rau. 1516 a av (Fam; ie) A avea gura ~a (sau a fi ~ la gura) A prevesti lucruri neplacute.

POCÍT A pocitzi te adj. 1. (Despre fiintze; adesea substantivat) Diform slut desfigurat; (despre lucruri) deformat stalcit caraghios; bizar. 2. (In credintzele populare) Nefast funest; p. ext. suparator rau cu ghinion. ♦ Expr. A avea gura pocita sau a fi pocit la gura = a prevesti lucruri neplacute a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. V. poci.

POCÍT A pocitzi te adj. 1. (Despre fiintze) Diform slut desfigurat. Ieshi din padure un om urit shi pocit cocoshat shi cu miinile shi picioarele sucite. POPESCU B. II 85. De cind maica ma facut Nam intilnit niciodata om mai pocit shi mai slut! HASDEU R. V. 64. Pe cit de frumoasa era fata cealalta pe atita fata ei era pocita shi schiloada. SHEZ. IX 2. ◊ (Substantivat) Aleodor voi sa se codeasca... ba k una ba k alta; dar ash! unde vrea sa shtie pocitul de toate astea. ISPIRESCU L. 43. ♦ (Despre lucruri) Diformat stilcit caraghios. Nam nici un vers pocit shi rau SHiash vrea saud cuvintul tau! COSHBUC P. I 86. «Vezi ce lucru pocit» zise Pavaloc aratind la papushile lui Bujor care in aburirea vintului ishi faceau jocul. SLAVICI N. I 70. Straiele acestea pocite fac sa aratzi asha de sfrijit shi inchircit. CREANGA O. A. 188. 2. (In superstitzii) Nefast funest; (sens curent) neplacut sucit urit rau cu ghinion. Ma!... k rau mia mai mers astazi! Ce zi pocita! CREANGA P. 47. 13 numar fatal numar pocit. ALECSANDRI T. 740.

POCIT ~ta (~tzi ~te) shi substantival Care este slut; ciudat. /v. a (se) poci

pocit a. shi m. 1. diform paralizat: pocit din fire; 2. fig. ciudat: om pocit; 3. nenorocos: ce zi pocita! CR.; 4. blestemat: fugi de acele cai pocite! AL. [V. pocì].

pocít a adj. (d. pocesc). Diform urit: om pocit. Fig. Pacatos infect: om caracter pocit. Funest: drum an pocit. Adv. A vorbi pocit.

potcit ~a a vz pocit²

POCÍT adj. 1. v. urat. 2. v. desfigurat. 3. v. stalcit.

POCÍT adj. v. bizar ciudat curios excentric extravagant fantasmagoric fantezist fatal funest inexplicabil insolit nastrushnic nefast neobishnuit original paradoxal singular sinistru straniu sumbru.

POCÍT s. v. stalcire.

POCIT adj. 1. diform hidos hid monstruos respingator schimonosit slut strimb urit (pop. shi fam.) bocciu scalimb scalimbaiat (reg.) piclesh (Mold.) balciz (Mold. shi Transilv.) pogan (inv.) grozav (fam.) shui. (O fiintza ~.) 2. deformat desfigurat schimonosit slut slutzit strimb strimbat urit uritzit (reg.) stropshit zgimboit (Mold.) shontzit. (O fatza ~ de ura.) 3. deformat denaturat schimonosit scilciat stilcit stricat stropshit (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronuntzare ~.)

pocit adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. FATAL. FUNEST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NASTRUSHNIC. NEFAST. NEOBISHNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. SINISTRU. STRANIU. SUMBRU.

POCIT s. deformare denaturare pocire schimonoseala schimonosire schimonosit scilciere stilcire stilcit stropshire stropshit. (~ cuvintelor unei limbi cind vorbeshte.)

pocít¹ s.n. (pop.) boala cu deformatzii fizice hemoragie paralizie epilepsie poceala.

pocít² pocíta adj. (reg.; despre un teren) inchis imprejmuit cu pocii (cu crengi infipte in pamant); (despre vitza de vie sau alte plante agatzatoare) aracit.

pocít a pocitzi te adj. 1. Strambat. 2. Desfigurat. 3. Urat respingator. 4. Caraghios. Din poci.

pocít a adj. 1. Strambat. 2. Desfigurat. 3. Urat respingator. 4. Caraghios. Din poci.

a avea gura pocita expr. a prevedea lucruri neplacute

a fi pocit la gura expr. a prevesti lucruri neplacute a face pronosticuri defavorabile.