POCÍT A pocitzi te adj. 1. (Despre fiintze) Diform slut desfigurat. Ieshi din padure un om urit shi pocit cocoshat shi cu miinile shi picioarele sucite. POPESCU B. II 85. De cind maica ma facut Nam intilnit niciodata om mai pocit shi mai slut! HASDEU R. V. 64. Pe cit de frumoasa era fata cealalta pe atita fata ei era pocita shi schiloada. SHEZ. IX 2. ◊ (Substantivat) Aleodor voi sa se codeasca... ba k una ba k alta; dar ash! unde vrea sa shtie pocitul de toate astea. ISPIRESCU L. 43. ♦ (Despre lucruri) Diformat stilcit caraghios. Nam nici un vers pocit shi rau SHiash vrea saud cuvintul tau! COSHBUC P. I 86. «Vezi ce lucru pocit» zise Pavaloc aratind la papushile lui Bujor care in aburirea vintului ishi faceau jocul. SLAVICI N. I 70. Straiele acestea pocite fac sa aratzi asha de sfrijit shi inchircit. CREANGA O. A. 188. 2. (In superstitzii) Nefast funest; (sens curent) neplacut sucit urit rau cu ghinion. Ma!... k rau mia mai mers astazi! Ce zi pocita! CREANGA P. 47. 13 numar fatal numar pocit. ALECSANDRI T. 740.