deformat¹ sn [At: MDA ms / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~uri / E: deforma] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).

deformat², ~ă a [At: CIHAC, I. N. 20/26 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~ați, ~e / E: deforma] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care și-a modificat înfățișarea. 2 (Pex; d. obiecte) Care și-a stricat forma. 3 (Prc) Urâțit. 4 (Prc) Vătămat². 5 (Prc) Îngrășat². 6 (D. fenomene naturale) Care și-a schimbat modul normal de manifestare. 7 (D. cuvinte) Căruia i s-a modificat forma corectă. 8 (D. corpuri solide) Care și-a modificat forma. 9 (D. îmbrăcăminte sau încălțăminte) Scâlciat. 10 (Fig) Care este prezentat altfel decât este în realitate. 11 (Fig) Reprodus inexact. 12 (Fig) Denaturat. 13 Care și-a pierdut forma primară.

DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară schimbată, fără formă, urîțit, pocit. Haină deformată. ▭ Duplicarea consonantelor colorează cu o energie virilă cuvîntul moleșit ori deformat. MACEDONSKI, O. IV 118. – Variantă: diformát, -ă (CAMIL PETRESCU, T. III 251) adj.

diformat, ~ă a vz deformat

DEFORMÁT adj. 1. strâmb, (pop. și fam.) scofâlcit. (Un obiect ~.) 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit. 4. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 5. v. scâlciat. 6. v. denaturat.

DEFORMAT adj. 1. strîmb, (pop. și fam.) scofîlcit. (Un obiect ~.) 2. desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, urîțit, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.) 3. scîlciat, strîmb, strîmbat, (pop. și fam.) scălîmb, (Mold.) scrombăit. (Încălțăminte ~.) 4. denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (O pronunțare ~ a cuvintelor.) 5. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 6. alterat, denaturat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmație ~.)