caraghios ~oasa [At: SHIO / V: ~óz ~oáza / Pl: ~óshi ~oáse (rar) ~óji / E: tc caragöz] 1 sm Personaj care te face sa razi spunand glume facand strambaturi etc. Si: bufon chimitza clovn mascarici (reg) mascara paiatza pacala pacalici soitar. 2 a Care provoaca rasul Si: comic ridicol. 34 smf a (Persoana) care nu merita sa fie luata in serios. 5 sm (Iht; tcm) Scrumbie de Dunare cu cap negru (Alosa pontica nigrescens).

CARAGHIÓS OÁSA caraghioshi oase adj. Care provoaca risul ridicol comic; care nu merita sa fie luat in serios. Ma intorc de acolo cu citeva flori cidese care le port prosteshte fara indeminare... shtiind k sint caraghios. SEBASTIAN T. 71. De numele lui Caragiale sint legate atitea tipuri caraghioase atitea vorbe de spirit. GHEREA ST. CR. II 132. ♦ (Substantivat) Om lipsit de seriozitate care se face ridicol care provoaca risul. SHi portzi shi pumnal caraghioside. CAMIL PETRESCU T. II 237. Pronuntzat: ghios.

CARAGHIÓS OÁSA caraghioshi oase adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul ridicol comic; care nu merita sa fie luat in serios. Tc. karagöz.

CARAGHIÓS ~oása (~óshi ~oáse) Care provoaca rasul; ridicol. /<turc. karagöz

caraghios m. 1. numele bufonului (lit. „Ochiunegru”) in farsele ce se jucau la Curtzile Domnilor; 2. in genere bufon mascariciu: cei asta caraghiosul e? 3. (luat k adjectiv) comic ridicul: mutra caraghioasa; 4. nume dat de pescari cosacului mai tanar cu ochii mari sau negri (la Turci; karagöz balyk e numele obletzului). [Turc. KARAGÖZ].

caraghióz ~oáza a vz caraghios

caraghĭóz m. pl. jĭ (turc. karagöz bufon mascaricĭ d. kara negru shi göz ochĭ; bg. karagĭos). Bufon in vechile farse. Glumetz poznash: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eshtĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ o casa caraghĭoaza. Adv. In mod caraghĭoz. SHi ghĭos pl. shĭ.

caraghiós (ghios) adj. m. pl. caraghióshi; f. caraghioása pl. caraghioáse

caraghiós adj. m. (sil. ghios) pl. caraghióshi; f. sg. caraghioása pl. caraghioáse

caraghios

caraghios oasa; oshi oase.

CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol (Maram.) ciuf (fam. shi ir.) nostim. (E cam ~ imbracat.) 3. v. comic.

CARAGHIOS adj. 1. buf burlesc caricatural grotesc parodic ridicol. (De un comic ~.) 2. ridicol (Maram.) ciuf (fam. shi ir.) nostim. (E cam ~ imbracat.) 3. comic hazliu. (Ce chestie ~!)

caraghiós (caraghióshi) s. m. 1. Bufon actor de farse. 2. Personaj ridicol. Var. caraghioz. Mr. caraghios megl. caraghioz. Tc. kara göz „ochi negri” fanfaron din teatrul turcesc (SHeineanu II 88; Lokotsch 1079; Tagliavini Arch. Rom. XII 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης bg. karagioz. Der. caraghios adj. (ridicol hazliu); caraghioslic s. n. (farsa bufonada) din tc. karagözlük.

CARAGHIOS (< turc. karaghiöz ochi negri) a Personaj comic in jocul papusharilor turci. b Denumire a acelor farse din teatrul turc destul de numeroase care constituiau un adevarat repertoriu dramatic pentru fiecare din cele 30 de noptzi ale Ramazanului shi care dupa relatarile lui Lazar SHaineanu (Jocul papushilor shi raporturile sale cu farsa karaghiöz) sa bucurat de o mare raspindire la noi in secolele trecute contaminari dramatice aflinduse in teatrul nostru popular k jocul papushilor (v.).