ridicol¹ sn [At: PR. DRAM. 475 / V: ~ichiul / Pl: ? / E: fr ridicule] ((Fri) Punga in forma de saculetz in care ishi pastreaza femeile banii batista etc.

ridicol² ~a a [At: HELIADE O. II 82 / V: ~cul (inv) ~chiul / Pl: ~i ~e / E: fr ridicule it ridicolo] 1 a Care starneshte rasul Si: caraghios (2) rizibil (ivr) ridiculos (1). 23 sn a (Ceea ce este) vrednic de ras. 4 av (Udp „de” formand superlativul) Extraordinar de... 5 a (D. sume de bani cifre etc.) Derizoriu (2). 6 sn Aspect caraghios al unui lucru (sau al unei fiintze etc.) Si: ridiculitate.

RIDÍCOL¹ ridicole s. n. Ceea ce este vrednic de ris de batjocura; aspect caraghios absurd (al unui lucru al unei fiintze etc.). A cadea in ridicol. ▭ Profesoara shi prietina mea ma invatzase sa cunosc shi ridicolele societatzii in care intram: lenea orientala ignorantza shi lipsa desavirshita de cavalerism. SADOVEANU O. VIII 46. Mult amar shi mult ridicol intruneshte o faptura Ce se nashte prin iubire shi se mistuie prin ura. BELDICEANU P. 123. Varianta: ridícul (CALINESCU E. O. I 19 DEMETRESCU O. 158) s. n.

RIDÍCOL² A ridicoli e adj. 1. Care stirneshte risul sau batjocura vrednic de ris sau de batjocura.; de ris; caraghios. V. comic. Dta shtii de ce am eshuat eu cu cercetarile astea? De ce am ajuns sa ma fac ridicol? BARANGA I. 195. Chiriac in ipostasul lui de sergent in garda civica e un tip ridicol. IBRAILEANU S. 49. ◊ (Adverbial) Pe strazilencrustate cu toata viatza ta Ridicol shi incet te vor purta Intro cutie noua lustruita Multzimea neagra pentruo zi mihnita. D. BOTEZ P. O. 153. 2. (Despre cifre sume de bani etc.) Foarte mic neinchipuit de mic in raport cu valoarea reala; derizoriu. Abordam acum numarul armatei polone care Paprocki o reduce la 1300 de oameni. Ne ajunge a spune k aceasta cifra se parea ridicola chiar traducatorului. HASDEU I. V. 244. Varianta: ridícul a (EMINESCU O. I 141 BOLINTINEANU O. 285) adj.

RIDÍCOL A adj. 1. Care starneshte rasul batjocura; (demn) de ras; caraghios. 2. (Despre cifre sume etc.) Foarte mic derizoriu. // s.n. Ceea ce starneshte rasul ceea ce este demn de batjocura de ras. [Var. ridicul a adj. / < lat. ridiculus cf. fr. ridicule].

RIDÍCOL A I. adj. 1. care starneshte rasul batjocura; caraghios. 2. (despre cifre sume etc.) foarte mic derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de ras. (< it. ridicolo fr. ridicule lat. ridiculus)

RIDÍCOL¹ n. Motiv care provoaca rasul; aspect caraghios. /<it. ridicolo fr. ridicule lat. ridiculis

RIDÍCOL² ~a (~i ~e) 1) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul; caraghios; rizibil. Are o infatzishare ~a. 2) (despre sume cantitatzi etc.) Care este foarte scazut; foarte mic; neinsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo fr. ridicule lat. ridiculis

ridicul ~a a sn vz ridicol²

RIDÍCUL² A adj. v. ridicol².

RIDÍCUL¹ s. n. v. ridicol¹.

RIDÍCUL A adj. v. ridicol.

ridicul a. vrednic de ras: om ridicul ║ n. 1. ceeace e ridicul: 2. batjocura: a se expune ridiculului.

*ridícul a adj. (lat. ridiculus d. ridére a ride. V. deriziune). Care (fara intentziune) te face sa rizĭ demn de luat in ris: a cadea in ridicul a zugravi ridiculu. Adv. A vorbi ridicul. V. comic.

ridícol adj. m. pl. ridícoli; f. ridícola pl. ridícole

ridícol adj. m. pl. ridícoli; f. sg. ridícola pl. ridícole

ridicol

ridicul.

RIDÍCOL adj. s. 1. adj. v. buf. 2. s. (rar) ridiculitate. (~ul unei situatzii.) 3. adj. comic rizibil. (Are o infatzishare ~.) 4. adj. v. caraghios. 5. adj. v. derizoriu.

RIDICOL adj. s. 1. adj. buf burlesc caraghios caricatural grotesc parodic. (De un comic ~.) 2. s. (rar) ridiculitate. (~ unei situatzii.) 3. adj. comic rizibil. (Are o infatzishare ~.) 4. adj. caraghios (Maram.) ciuf (fam. shi ir.) nostim. (O vestimentatzie cam ~.) 5. adj. derizoriu. (Pretzuri ~.)

Ridicol ≠ frumos

DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decat un pas Cuvinte care lear fi rostit Napoleon atunci cand aflat pe culmile gloriei a suferit marea infrangere de la Berezina.

FEMEIE IMBRACATA RIDICOL SHI / SAU FARDATA EXCESIV farmazoana paparuda patzachina pupaza.