POÁLA poale s. f. I. 1. Partea de jos a unui veshmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fatza); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos mai larga a unor veshminte; (pop.) fusta. ◊ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) inaintea la picioarele cuiva; b) la voia la bunulplac al cuiva. ◊ Expr. A se tzine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei a nu se departa de ea; b) a urmari cu insistentza pe cineva a se tzine scai de cineva. Al trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici familie numeroasa a avea greutatzi familiale. (Fam.; despre femei) A tzine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nui lasa (cuiva) prea multa libertate de actziune al tzine din scurt a dispune de cineva. Ashi da poalele peste cap sau ashi lua (ori ashi pune) poalele in cap = a nu mai tzine socoteala de nimic a depashi orice limita; a da pe fatza un caracter josnic imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere shi respect potrivit unui obicei azi ieshit din uz; a se inchina; p. ext. a se prosterna a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)n brau = placinta facuta din bucatzi patrate de aluat ale carei coltzuri se intorc peste umplutura formand un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa intre brau shi genunchi impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare la o persoana care shade; partea de jos shi din fatza a unei fuste a unui shortz etc. adusa in sus shi tzinuta cu mana sau prinsa in brau formand o adancitura in care se pot aduna ori duce anumite lucruri. ◊ Loc. adv. Cu poala = in cantitate mare mult. ◊ Expr. (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intro poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeshte o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acoperea abdomenul shi picioarele animalului). II. P. anal. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte deal pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri a unui zid; baza temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poalarandunicii sau poalaMaiciiDomnului = volbura; poalaSfinteiMarii = planta erbacee din familia labiatelor cu tulpina inalta cu frunze mici aromate shi flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poalaalba = leucoree. Din sl. pola.

poala sf [At: CORESI TETR. 18 / V: (reg) pola / Pl: ~le / E: slv пола] 1 (Mpl) Parte de jos a unui veshmant femeiesc a unei camashi tzaraneshti sau a unor obiecte de imbracaminte incheiate in fatza. 2 Tivitura in partea de jos a unor obiecte de imbracaminte. 3 (Pop) Parte de la talie in jos de obicei mai larga shi detashabila a unei camashi purtate de femeile de la tzara. 4 (Pop; pex) Fusta tzaraneasca. 5 (Ilav; in legatura cu verbe k „a depune” „a inchina” „a veni” „a cadea” etc.) La ~la (sau ~ele) cuiva Inaintea cuiva. 6 (In legatura cu verbe k „a depune” „a inchina” „a veni” „a cadea” etc.; ial) La voia la bunul plac al cuiva. 7 (In legatura cu verbe k „a depune” „a inchina” „a veni” „a cadea” etc.; ial) Sub autoritatea cuiva. 8 (Ie) Ashi da ~lele peste cap sau ashi lua (ori ashi pune) ~lele in cap (sau reg in dintzi) A nu mai tzine socoteala de minima decentza. 9 (Iae) A depashi orice limita a buneicuviintze. 10 (Iac) A da pe fatza un caracter josnic imoral. 11 (Ie) Al trage (pe cineva) copiii de ~le A avea multzi copii. 12 (Iae) A fi copleshit stramtorat de greutatzi familiale. 13 (D. copii mici; ie) A se tzine de ~la (sau ~lele) mamei A se prinde de hainele mamei. 14 (Fig; d. copii mici; iae) A sta necontenit in preajma sub ocrotirea mamei. 15 (Iae) A urmari cu insistentza pe cineva. 16 (Fig; iae) A nu da pace cuiva. 17 (Fam; d. femei; iae) A tzine pe cineva legat de (sau ~la) ~lele ei A dispune de un barbat dupa bunul plac. 18 (Fam; d. femei; iae) A nu lasa barbatului prea multa libertate de actziune. 19 (Ie) A saruta ~la (sau ~lele) (cuiva) A saruta conform unui obicei ieshit din uz partea de jos a hainei unui suveran a unui cleric sau a unei personalitatzi in semn de supunere shi respect. 20 (Fig; pex; iae) A se prosterna in fatza cuiva. 21 (Inv; ie) A purta ~le A avea fire de femeie. 22 (Inv; iae) A fi slab din fire influentzabil. 23 (Inv; ie) A fi vrednic de ~la cuiva A fi pe masura cuiva. 24 (Inv; ie) Ashi aprinde ~lele A se supara foarte tare Si: a se infuria a se mania. 25 (Is) (Placinta cu) ~le (sau ~lele)n brau Placinta cu branza facuta dintro foaie de aluat patrata ale carei coltzuri se aduc peste umplutura formand un fel de plic. 26 (Trs) Tiv la o tzesatura. 27 (Reg) Bor la palarie. 28 Parte de imbracaminte din fatza care acopera corpul de la brau pana la genunchi impreuna cu partea corpului corespunzatoare la o persoana mai ales la o femeie cand sta jos. 29 (Prc) Parte din fatza a unei fuste a unui short etc. ridicata din mana sau prinsa in brau pentru a tzine sau a transporta anumite lucruri impreuna cu aceste lucruri. 30 (Ilav) Cu ~la In cantitate mare Si: mult. 31 (Inv; ie) A fi in ~la cuiva A depinde de cineva. 32 (Inv; iae) A fi la bunul plac la cheremul cuiva. 33 (Inv; ie) Ashi lua capul in ~ A porni orbeshte la fuga. 34 (Inv; iae) A se preface k nu vede sau nu aude nimic. 35 (Rar; ilv) A duce pe cineva in ~ A ocroti. 36 (Rar; ial) A favoriza. 37 Cantitate de lucruri care pot fi duse intro poala (28). 38 (Inv; in conceptziile religioase creshtine; shis ~la lui Avram ~la lui Dumnezeu) Loc plin de fericire in care traiesc creshtinii credincioshi dupa moarte Si: rai. 39 (Mpl) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeshte in partea de jos o icoana sau cu care se acopera analogul masa din altar etc. 40 (Ivr) Perdea. 41 Parte marginala a unei piei care a acoperit abdomenul shi picioarele animalului. 42 (Pan; urmat de determinari in genitiv) Margine a unei paduri sau rar a unei plantatzii situata de obicei mai la vale. 43 (Urmat de detemiinari in genitiv) Parte a cerului marginita de linia orizontului Si: orizont zare. 44 (Ioc varf; mpl; urmat de determinari in genitiv) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte: munte deal pisc etc. Si: picior Vz vaza. 45 Parte de jos de obicei masiva shi mai ieshita in afara a unei cladiri a unui zid Si: baza temelie. 46 Parte de jos a coroanei unui copac. 47 (Reg) Totalitate a frunzelor de la baza tulpinii unei plante. 48 (Urmat de determinari in genitiv) Margine inferioara a versantzilor unui acoperish Si: jgheab. 49 (Reg; ics) Pe sub ~le de dugheana Dans popular executat de perechi de dansatori care se prind de capetele unei basmale shi se invartesc din cand in cand pe sub ea. 50 (Reg; iacs) Melodie dupa care se executa acest dans. 51 (Reg) Parte de jos a unei shire sau a unui stog de grau putzin bombata spre a impiedica scurgerea apei la baza lor. 52 (Reg) Parte a claii de fan ramasa dupa ce sa luat din ea partea de sus. 53 (Reg) Parte din mijloc mai umflata a claii de fan. 54 (Reg) Latura a unei shire de grau ridicata k un perete. 55 (Reg) Bucata de tabla de marimea unei tzigle de diferite culori care serveshte la acoperit casele. 56 (Reg) Pridvor scund la unele case tzaraneshti. 57 (Irg; lpl cu valoare de sg; shis ~roshie ~le femeieshti) Menstruatzie. 58 (Med; irg; is) ~ alba sau ~le albe Leucoree. 59 (Bot; reg) Buberic (Scrophularia nodosa). 60 (Ic) ~la sfintei (sau ~lasantei) Marii sau ~laSanteiMarii ~laSantaMariei reg ~laSantaMaririi Planta erbacee din familia labiatelor cu tulpina inalta dreapta cu frunze mici aromate shi flori albe dispuse in verticile de 1020 de flori (Nepeta nuda). 61 (Bot; reg; iae) Catushnica (Nepeta cataria). 62 (Reg; iac) Planta din familia labiatelor cu tulpina dreapta shi cu florile violace (Nepeta pannonica). 63 (Bot; reg; iae; shic ~aMaiciiPrecesta ~aMaiciiPrecista ~laMaichiiPrecistii) Granat (Chrysanthemum parthenium). 64 (Bot; reg; iac) Talpalupului (Chaiturus marubiastrum). 65 (Bot; Trs; iac) Priboi¹ (Geranium macrorrhizum). 66 (Bot; pop; iac) Roinitza² (Melissa officinalis). 67 (Bot; reg; iac) Rechie¹ (Reseda lutea). 68 (Orn; reg; iac) Scatiu (Carduelis spinus). 69 (Ic) ~laMaiciiPrecesta (sau ~laMaiciiPrecista) ori ~laMaichiiPrecistii Mic arbust ornamental din familia labiatelor cu frunze petziolate shi flori albastre (Plectranthus fructisosus). 70 (Bot; reg; iac) Urzicutza (Coleus blumei). 71 (Bot; Trs; iac) Sunatoare (Hypericum perforatum). 72 (Bot; reg; iac) Pelinitza (Artermisia annua). 73 (Bot; reg; ic) ~la MaiciiDomnului LemnulMaiciiDomnului (Santolina hamaecyparissus). 74 (Bot; reg; iac; shic ~la randunicii ~larandunicai) Volbura (Convolvulus arvensis). 75 (Bot; reg; ic) ~alba Trifoi alb (Trifolium repens). 76 (Bot; reg; ic) ~lavulpei Dalac (Paris quadrifolia). 77 (Ic) ~defatamare Planta nedefinita mai indeaproape.

POÁLA poale s. f. I. 1. Partea de jos a unui veshmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fatza); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos mai larga a unor veshminte; (pop.) fusta. ◊ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) inaintea la picioarele cuiva; b) la voia la bunul plac al cuiva. ◊ Expr. A se tzine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei a nu se departa de dansa; b) a urmari cu insistentza pe cineva a se tzine scai de cineva. Al trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici familie numeroasa a avea greutatzi familiale. (Fam.; despre femei) A tzine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nui lasa (cuiva) prea multa libertate de actziune al tzine din scurt a dispune de cineva. Ashi da poalele peste cap sau ashi lua (ori ashi pune) poalele in cap = a nu mai tzine socoteala de nimic a depashi orice limita; a da pe fatza un caracter josnic imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere shi respect potrivit unui obicei azi ieshit din uz; a se inchina; p. ext. a se prosterna a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)n brau = placinta facuta din bucatzi patrate de aluat ale carei coltzuri se intorc peste umplutura formand un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa intre brau shi genunchi impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare la o persoana care shade; partea de jos shi din fatza a unei fuste a unui shortz etc. adusa in sus shi tzinuta cu mana sau prinsa in brau formand o adancitura in care se pot aduna ori duce anumite lucruri. ◊ Loc. adv. Cu poala = in cantitate mare mult. ◊ Expr. (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intro poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeshte o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acoperea abdomenul shi picioarele animalului). II. P. anal. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte deal pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri a unui zid; baza temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poalarandunicii sau poalaMaiciiDomnului = volbura; poalaSfinteiMarii = planta erbacee din familia labiatelor cu tulpina inalta cu frunze mici aromate shi flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poala alba = leucoree. Din sl. pola.

POÁLA poale s. f. I. 1. Partea de jos mai larga a unui veshmint femeiesc a unei camashi tzaraneshti sau a unei haine care se incheie in fatza (v. pulpana). Poalele capotului au prins a foshni shi Filip sa pomenii inconjurat deo vorbarie repezita. GALAN B. I 54. Moshneagul se trase mai deoparte ishi spala miinile shi le shterse de poala cameshii. HOGASH M. N. 68. Cu poala prinsan briu Vin cintind in stoluri fete De la griu. COSHBUC P. i 47. Cu poala sumanului Turnan chelna carului. TEODORESCU P. P. 151 ◊ Fig. Dadea soarele in desara. Sub mal incepea sa creasca poala serii. GALACTION O. I 62. Toi mai jos apoi se lasa Poala norilor pe munte. TOPIRCEANU 23. Luna plina de o lumina moale Ceatinge iarba verde cu albele ei poale. ALECSANDRI P. III 275. ◊ Expr. (Glumetz) Poale lungi shi minte scurta se spunea despre unele femei considerate k ar fi lipsite de judecata. Ian auzio cum ride cind i vorbesc de revolutzie! SHapoi pas de nu zi: poale lungi minte scurta. ALECSANDRI T. I 62. A se tzine de poalele (sau poala) mamei = (despre copii) a se prinde de hainele mamei a sta in preajma sub ocrotirea mamei a nu se departa de dinsa. O sumedenie de femei cu copii mici in bratze shi cu altzii mai maricei tzinindulise de poale se apropie de grupul nostru. STANCU U.R.S.S. 165. A trage (pe cineva) de poale = al trage de haine pentru al face atent asupra unui fapt; fig. a se tzine scai de cineva plictisindul cu rugamintzi cu cereri. Un prieten il tragea indarat de poala hainei. PETRESCU C. V. 59. A te trage copiii de poale = a avea copii mici a avea greutatzi familiare. Mai ingaduieshte putzin tartarule k nu te trag copiii de poale. CREANGA P. 56. (Familiar despre o femeie) A tzine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele)... = a tzine (pe cineva) foarte aproape de sine a nui lasa prea multa libertate de actziune. La fi farmecat shil tzine legat de poalele ei. ALECSANDRI T. I 421. (Familiar) Ashi da poalele peste cap = a pierde orice simtz moral a avea comportari imorale ashi da pe fatza adevarata fire josnica. De cind a plecat printzesa dumnealui iartami vorba shia dat poalele peste cap. GALAN Z. R. 310. A veni (sau a cadea) la poalele (cuiva) a depune ceva la poalele (cuiva) = a se ploconi (cu dragoste respect smerenie sau umilintza) inaintea cuiva a aduce cuiva un prinos o ofranda (k dovada de dragoste sau in semn de umilintza). Sa vie aici la poalele slavitei mariri sa arate daca nu sar prinde el sa dea invatzatura cea deplina marieisale Ferid. SADOVEANU D. P. 17. A venit un rege palid shi coroana sa antica Grea de glorii shi putere la ei poalear fi depus. EMINESCU O. I 52. A saruta poala (cuiva) = a saruta partea de jos a hainei (unui suveran unui mare demnitar prelat etc.) potrivit unui obicei azi ieshit din uz. Apropiinduse de Alexandruvoda se inchinara pina la pamint fara ai saruta poala dupa obicei. NEGRUZZI S. I 138. ◊ (Fig.) Dunarea batrina... itzi saruta poala shi itzi aduce avutzii din tzinuturile de unde soarele rasare. RUSSO O. 22. ◊ Placinte cu poalelen briu (sau poalen briu) v. briu. ♦ (Popular la pl.) Fusta. Fata de gazda mare Vindeo vaca shishi ia poale. MARIAN la CADE. 2. (Mai ales popular) Partea de jos shi din fatza a unei haine (mai ales a unei fuste a unui shortz) adusa in sus shi tzinuta cu mina sau prinsa in briu pentru a putea aduna ori duce in ea anumite lucruri. O fetitza. trecu peste laptoc ducind in poala grauntze. SADOVEANU O. II 56. Frunza verde foi de fraga Haide maica haide draga Cu poala plina de zlotzi SHi ma scoate daca potzi. JARNÍKBIRSEANU D. 318. ◊ (Rar) la pl.) imparateasa... culese in poale o multzime de lacramioare. EMINESCU N. 28. ◊ Fig. Noapte buna soare sfint. Mine pinan zori te scoala Ada flori deargint in poala SHi leashterne pe pamint! COSHBUC P. I 157. Vine de la munte iarna la cimpie Scuturind din poalei zile de urgie. ALECSANDRI P. A. 134. ♦ Cantitate de lucruri care se pot duce in felultz aratat mai sus. Mosh Iordan coboara shi ia o poala de fin. PAUNPINCIO P. 99. Porneshte descultza prin roua de culege o poala de somnoroasa. CREANGA P. 214. 3. Partea corpului cuprinsa intre briu shi genunchi impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare la o persoana (in special la o femeie) cind shade. Rumana cu ochii buni cu minile incrucishate in poala zimbeshte shi nu shtie ce sa ma intrebe. SADOVEANU O. II 302. Strivit atunci denfiorare Mam ghemuit la tatan poala. GOGA C. P. 56. Bunica avea o poala fermecata shi un glas shi un: fus care ma furau pe nesimtzite shi adormeam fericit sub privirile shi zimbetul ei. DELAVRANCEA V. V. 204. 4. Fig. Partea de jos a unei ridicaturi de pamint; locul unde incepe un deal un munte. TZinutul nostru la poalele muntelui era linishtit. SADOVEANU O. VI 365. Sub poalele dealului se deslusheau cete de turci cu ilice albastre cu fesuri roshii in cap. SANDUALDEA U. P. 45. Umbrele se luptau cu lumina shi se ridicau pe poalele dealurilor. ALECSANDRI O. P. 283. ♦ Loc (umbrit) de unde incepe o padure (de obicei ashezata pe o inaltzime); marginea unei paduri. Era alba poala padurii. Albe finatzurile pravalatice. Ninsoarea prinsese in livada mere roshii uitate neculese in pomi. SADOVEANU F. J. 685. [Opri] trasura in dreptul unui pilc de verdeatza umbrit de poala padurii. MIRONESCU S. A. 140. Ajunsa el la poala de codrun muntzii vechi. EMINESCU O. I 93. ♦ Partea de jos a unor lucruri care au extensiune in inaltzime. Bojbai cu mina intrun loc sub poala stogului scoase o sticla shio viri in buzunarul sumanului. MIRONESCU S. A. 46. Drept in mijlocul ograzii da stinga bisericii lui Mircea se aflau casele domneshti cladire patrata mare... cu ziduri late in poale. ODOBESCU S. I 126. SHi ma cata mama cata... La capul shireagului Chiar la poala steagului. JARNÍKBIRSEANU D. 324. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. In coltzul dinspre asfintzit al caselor un nuc batrin ishi lasa poala pina pe acoperish; ploaia shi vintul fishiiau in frunzele lui. SADOVEANU O. IV 449. II. 1. (Bot.) Compuse: poalarindunicii (sau poalaMaiciiDomnului) = volbura; poalasinteiMarii (sau poalaSintaMariei) = planta erbacee din familia labia telor cu tulpina inalta cu frunze mici aromate (Nepeta nuda). Se simtzeau in locuri umbroase miresmele ascutzite de la minta shi poalasintaMariei. SADOVEANU E. 119. 2. (Popular numai in expr.) Poalaalba = leucoree.

POÁLA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. * A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentzia cuiva; b) a nui da pace cuiva plictisindul cu rugamintzi. A tzine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nui da cuiva prea multa libertate. A se tzine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere vaginala de lichid albicios uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partzii de jos a unei rochii fuste sau a unui shortz (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~elen brau) v. PLACINTA. ~arandunicii planta agatzatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intro astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau shi genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care shade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

poala f. 1. spatziu dintre pantece shi genuchi cand shade omul: a tzinea copilul in poala; 2. partea inferioara a unei haine pulpana: poalele mantalei rochii camashii; 3. panza de matase brodata care se pun icoanele: poale pentru sfanta masa; poala Maichii Preciste (Poala santaMariei) planta aromatica shi prielnica albinelor (Nepeta nuda); 4. partea de jos a unui munte: poalele Carpatzilor. [Slav. POLA margine].

poála (oa dift.) f. pl. e (vsl. pola jumatate margine sin polŭ lature mal sex jumatate; polĭana cimp parte de pamint; bg. polá poala de haĭna saŭ de munte; polĭ cimp sirb. póla jumatate poala; rut. rus. polà poala. V. poĭana polca politza 1 poloboc pospolita). Partea de jos a uneĭ haĭne filfiitoare maĭ ales la femeĭ: femeĭa tzinea copilu’n poala noroĭu iĭ stropise poalele rochiiĭ poalele halatuluĭ Jidanuluĭ filfiĭaŭ in vint. Fatza de masa pentru sfinta masa din altar saŭ pinza de drapat o icoana. Cantitatea de lucrurĭ tzinute in poala: o poala de zarzare. Partea de jos a unuĭ munte: la poalele muntzilor. A umbla par’k aĭ oŭa’n poala a calca cu mare precautziune. Poala Maĭciĭ Domnuluĭ volbura. Poala Sfinteĭ Mariĭ numele maĭ multor plante: 1. granatu (V. granat) 2. o planta erbacee labiata cu miros urit (népeta núda). Poala alba leŭcoree. V. pulpana.

pola sf vz poala

poála s. f. g.d. art. poálei; pl. poále

poála s. f. g.d. art. poálei; pl. poále

POÁLA s. 1. (reg.) rochie. (~ a unui veshmant.) 2. v. baza.

POÁLA s. v. buberic ciclu menstruatzie period.

POALA s. 1. (reg.) rochie. (~ a unui veshmint.) 2. baza. (La ~ muntelui.)

poala s. v. BUBERIC. CICLU. MENSTRUATZIE. PERIOD.

POÁLE s. pl. v. foi fusta.

poale s. pl. v. FOI. FUSTA.

poála (poále) s. f. 1. Fusta partea inferioara a unor veshminte. 2. Sin. 3. Partea inferioara a unui munte. 4. Fatza de masa covor fin. 5. TZesatura scumpa care se ashaza in partea de jos a unei icoane. Mr. megl. poala. Sl. polu „mijloc margine sin” (Miklosich Slaw. Elem. 37; Cihac II 268; Conev 115) cf. bg. pol sb. ceh. pol. rus. pola pol. polka „pulpana”. E dubletul lui pol v. aici. Der. impolat adj. (cu poale largi amplu); poloana s. f. (fusta mare pulpana) cuvint rar citat numai de Damé; pulpana s. f. (poala) probabil in loc de *polcana cf. pol. polka incrucishat cu pulpa „coapsa” (Cihac II 267; der. din fr. pourpoint „un fel de pieptar” propusa de Bogrea Dacor. I 291 shi admisa de REW 6424 Pascu Arch. Rom. VI 231 shi Scriban pare indoielnica).

poala de icoana v. icoana.

a se tzine de fusta / de poala mamei expr. a fi exagerat atashat de mama.

a tzine (expr.) de poala / de poalele ei expr. a nui lasa (cuiva) prea multa libertate de actziune a dispune (de cineva).

ashi da poalele peste cap expr. 1. a avea un comportament indecent. 2. a nu mai tzine cont de nimic a depashi orice limita.

ashi pune poalele in cap expr. a nu mai tzine seama de nimic a depashi / a intrece orice limita.