poála (poále) s. f. 1. Fusta partea inferioara a unor veshminte. 2. Sin. 3. Partea inferioara a unui munte. 4. Fatza de masa covor fin. 5. TZesatura scumpa care se ashaza in partea de jos a unei icoane. Mr. megl. poala. Sl. polu „mijloc margine sin” (Miklosich Slaw. Elem. 37; Cihac II 268; Conev 115) cf. bg. pol sb. ceh. pol. rus. pola pol. polka „pulpana”. E dubletul lui pol v. aici. Der. impolat adj. (cu poale largi amplu); poloana s. f. (fusta mare pulpana) cuvint rar citat numai de Damé; pulpana s. f. (poala) probabil in loc de *polcana cf. pol. polka incrucishat cu pulpa „coapsa” (Cihac II 267; der. din fr. pourpoint „un fel de pieptar” propusa de Bogrea Dacor. I 291 shi admisa de REW 6424 Pascu Arch. Rom. VI 231 shi Scriban pare indoielnica).