NECESITÁTE necesitatzi s. f. 1. Ceea ce se cere se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuintza; trebuintza nevoie. ◊ Expr. De prima necesitate = absolut necesar indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor shi a urinei. 2. Categorie filosofica care desemneaza insushirile shi raporturile care au un temei intern decurgand inevitabil din esentza lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios obligatoriu neaparat inevitabil. 3. Utilitate oportunitate. Din lat. necessitas atis fr. nécessité.

necesitate sf [At: CALENDARIU (1794) 29/26 / Pl: ~tatzi / E: lat necessitas atis fr nécessité] 1 Ceea ce se cere se impune sa se faca Si: nevoie (1) trebuintza (irg) nishtota (2) (inv) nevointza (19) nevoire (1). 2 Ceea ce este de absoluta nevoie Si: (inv) trebuintza. 3 (Spc) Chestiune situatzie afacere etc. a carei rezolvare are caracter urgent. 4 (Spc; lpl) Proces fiziologic de evacuare a materiilor fecale shi a urinei. 56 (Iljv) Fara (nici o) ~ (Care este) inutil. 78 (Iljv) De prima ~ sau de (cea mai) mare ~ (Care este) absolut folositor. 910 (Ial) (Care este) indispensabil traiului. 11 Obiect indispensabil de absoluta nevoie. 1213 (Caracter a) ceea ce este de neinlaturat. 14 (Flz) Totalitate a insushirilor shi raporturilor interne dintre fenomene care decurg inevitabil din esentza lucrurilor shi din legile lor de dezvoltare. 15 (Ilav) Cu ~ In mod necesar (8). 16 (Ial) Obligatoriu. 17 Obligativitate. 18 Utilitate. 19 Oportunitate.

NECESITÁTE necesitatzi s. f. 1. Ceea ce se cere se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuintza; trebuintza nevoie. ◊ Expr. De prima necesitate = absolut necesar indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor shi a urinei. 2. Categorie filozofica care desemneaza insushirile shi raporturile care au un temei intern decurgand inevitabil din esentza lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios obligatoriu neaparat inevitabil. 3. Utilitate oportunitate. Din lat. necessitas atis fr. nécessité.

NECESITÁTE necesitatzi s. f. 1. Trebuintza nevoie; cerintza. Prezentarea faptului nud shi a vorbei izvorite din necesitatea situatziei i se par scriitorului mijloace literare de o eficacitate superioara. VIANU A. P. 127. Am sa vind producte din magazie shitzi voi trimite banii de care ai necesitate. SADOVEANU B. 45. ◊ Loc. adj. De prima necesitate = absolut necesar indispensabil (traiului). 2. (Fil.) Dezvoltare care decurge in mod inevitabil din legatura interna shi interactziunea dintre fenomene dintro anumita inlantzuire reciproca a cauzelor shi efectelor. Nu se poate trata despre morala shi drept fara sa se ajunga la chestiunea ashazisului liberarbitru a responsabilitatzii omului a raportului dintre necesitate shi libertate. ENGELS A. 128. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios obligator neaparat; inevitabil. Idei shi sentimente nasc cu necesitate alte sentimente. GHEREA ST. CR. III 402.

NECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere se impune k necesar; utilitate trebuintza. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor shi a urinei. ◊ Cu necesitate = in mod necesar. 2. Categorie filozofica care desemneaza insushirile shi raporturile care au un temei intern decurgand inevitabil din esentza lucrurilor din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. nécessité it. necessità lat. necessitas].

NECESITÁTE s. f. 1. ceea ce se cere se impune k necesar; utilitate oportunitate. ◊ (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor shi a urinei. ♦ cu ~ = in mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situatzie exceptzionala in care statul poate lua anumite masuri in interesul apararii tzarii. 2. categorie filozofica desemnand insushirile shi raporturile care au un temei intern decurgand inevitabil din esentza lucrurilor din legile lor de dezvoltare. (< fr. nécessité lat. necessitas)

NECESITÁTE ~atzi f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerintzelor); trebuintza; nevoie. * De prima ~ absolut necesar. 2) Categorie filozofica care reflecta insushirile shi raporturile ce au un temei intern decurgand inevitabil din esentza lucrurilor din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a fecalelor shi urinei. [G.D. necesitatzii] /<lat. necessitas ~atis fr. nécessité

necesitate f. 1. ceeace este absolut necesar: e o necesitate de a dormi; 2. trebuintza neaparata; 3. nevoie de bani; 4. Mit. divinitate antica numita de greci Ananghe.

* necesitáte f. (lat. necéssitas átis). Calitatea de a fi necesar: apa e de prima necesitate. Nevoĭe trebuintza cauzata de o lipsa: am mare necesitate de repaus.

necesitáte s. f. g.d. art. necesitắtzii; pl. necesitắtzi

necesitáte s. f. g.d. art. necesitatzii; pl. necesitatzi

NECESITÁTE s. 1. v. trebuintza. 2. v. cerintza. 3. cerintza exigentza imperativ nevoie obligatzie pretentzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament. (~tzile epocii noastre.) 4. (FIZIOL.; pl. art.) nevoile (pl. art.) (pop.) treaba (art.). (SHia facut ~tzile.) 5. v. utilitate.

NECESITATE s. 1. nevoie trebuintza (inv. shi pop.) treaba (inv. shi reg.) lipsa. (Material didactic pentru ~tzile shcolii generale.) 2. cerintza nevoie solicitare trebuintza. (TZine seama de ~tzile pietzei.) 3. cerintza exigentza imperativ nevoie obligatzie pretentzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament. (~tzile epocii noastre.) 4. (FIZIOL.; pl. art.) nevoile (pl. art.) (pop.) treaba (art.). (SHia facut ~.) 5. folos trebuintza utilitate (pop.) priintza (inv.) polza. (De mare ~.)

NECESITATE. Subst. Necesitate nevoie nevointza (inv.) trebuintza cerintza imperativ; obligatzie obligativitate. Inevitabilitate implacabilitate (rar) inexorabilitate (rar) ineluctabilitate (livr.). Adj. Necesar indispensabil trebuitor (rar) trebuincios; folositor util; obligatoriu imperios. Inevitabil neevitabil implacabil inexorabil ineluctabil (livr.) neeluctabil (livr.). Vb. A fi necesar a trebui a fi musai (pop.) a fi obligatoriu. A fi nevoit a fi obligat. Adv. (In mod) necesar cu necesitate necesarmente (rar) obligatoriu imperios fortzamente (rar) neaparat musai (pop.) negreshit vrindnevrind volensnolens. V. cauza cerere constringere destin obligatzie.

NECESSITAS NON HABET LEGEM (lat.) necesitatea nu are lege Adagiu din dreptul roman. A avut o larga circulatzie in forme ushor modificate. Utilizat k argument suprem in cazuri de fortza majora dar shi pentru a justifica arbitrarul.