NECESITATE. Subst. Necesitate nevoie nevointza (inv.) trebuintza cerintza imperativ; obligatzie obligativitate. Inevitabilitate implacabilitate (rar) inexorabilitate (rar) ineluctabilitate (livr.). Adj. Necesar indispensabil trebuitor (rar) trebuincios; folositor util; obligatoriu imperios. Inevitabil neevitabil implacabil inexorabil ineluctabil (livr.) neeluctabil (livr.). Vb. A fi necesar a trebui a fi musai (pop.) a fi obligatoriu. A fi nevoit a fi obligat. Adv. (In mod) necesar cu necesitate necesarmente (rar) obligatoriu imperios fortzamente (rar) neaparat musai (pop.) negreshit vrindnevrind volensnolens. V. cauza cerere constringere destin obligatzie.