OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situatzie prielnica ocazie. Din fr. opportunité lat. opportunitas atis.

oportunitate sf [At: MAIORESCU D. I 348 / Pl: ~tatzi / E: fr opportunité lat opportunitas atis] 1 Caracter a ceea ce este oportun. 2 Situatzie prielnica. (Ilav) Fara ~ In mod nepotrivit Si: inoportun. 3 Oportunism.

OPORTUNITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este oportun. Din fr. opportunité lat. opportunitas atis.

OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. Oportunitatea unei masuri. 2. Oportunism. Aceste contradictzii se explica... prin necesitatzile de oportunitate ale partidului in care lupta Eminescu. IBRAILEANU SP. CR. 179.

OPORTUNITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun potrivit favorabil. 2. Oportunism (1). [Cf. fr. opportunité lat. opportunitas].

OPORTUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oportun. ◊ ocazie fericita prilej favorabil. 2. oportunism. (< fr. opportunité lat. oportunitas)

oportunitáte s. f. Ocazie fericita prilej favorabil ◊ „Oportunitatzi de parteneriat” R.l. 949/93 p. 13. ◊ „Oportunitatzi de afaceri” R.l. 1408/94 p. 4. ◊ „Premierul [...] pare decis sa nu rateze nici o oportunitate de afirmare a imaginii sale publice.” R.l. 1472/95 p. 3 (din engl. opportunity fr. opportunité it. opportunità; reluarea sensului prezent in dictzionarele romaneshti din sec. XIX; R. Zafiu R.lit. 39/95 p. 11 de unde am preluat shi citatele; DN DEX DN3 alte sensuri)

OPORTUNITÁTE f. Caracter oportun. /<fr. opportunité lat. opportunitas ~atis

oportunitate f. ocaziune favorabila.

*oportunitáte f. (lat. opportúnitas átis). Calitatea de a fi oportun: oportunitatea uneĭ masurĭ.

!oportunitáte s. f. g.d. art. oportunitắtzii; (ocazii) pl. oportunitắtzi

oportunitáte s. f. g.d. art. oportunitatzii; pl. oportunitatzi

Oportunitate ≠ inoportunitate