12 definitzii pentru oportunism

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care pentru ashi satisface interesele personale adopta shi aplica dupa imprejurari principii shi pareri potrivite momentului. Din rus. opportunizm fr. opportunisme.

oportunism sns [At: CONTEMP. S. II 1953 nr. 328 1/2 / Pl: (rar) ~e / E: fr opportunisme rs оппортунизм] Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care adopta shi aplica dupa imprejurari principii shi pareri diferite.

OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care pentru ashi satisface interesele personale adopta shi aplica dupa imprejurari principii shi pareri diferite. Din rus. opportunizm fr. opportunisme.

OPORTUNÍSM s. n. 1. Curent contrarevolutzionar in mishcarea muncitoreasca care urmareshte concilierea intereselor de clasa ale proletariatului cu interesele burgheziei. 2. Atitudine lipsita de principialitate care urmareshte satisfacerea unor interese personale adoptind shi aplicind dupa imprejurari principii shi pareri diferite.

OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsa de conduita morala de fermitate shi de principialitate urmarind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea shi aplicarea dupa imprejurari a unor pareri shi principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic shi politic in randurile unor partide ale clasei muncitoare care promoveaza ideea renuntzarii la mijloacele luptei revolutzionare la transformarea revolutzionara a societatzii. [Cf. fr. opportunisme rus. opportunizm].

OPORTUNÍSM s. n. 1. curent ideologicpolitic (in mishcarea muncitoreasca) care promova ideea renuntzarii la mijloacele luptei revolutzionare. 2. lipsa de conduita morala de fermitate shi de principialitate urmarind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr. opportunisme rus. opportunizm)

OPORTUNÍSM n. 1) Atitudine (sau politica) a unei persoane sau a unui grup social care pentru ashi atinge scopul adopta dupa imprejurari principii shi opinii diferite; conformism. /<fr. opportunisme

oportunism n. conduita politica ce se conformeaza cu imprejurarile.

*oportunízm n. (d. oportun). Politica celor fara principiĭ celor ce profita de oportunitatea imprejurarilor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Intrare: oportunism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oportunism
  • oportunismul
  • oportunismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oportunism
  • oportunismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

oportunismsubstantiv neutru

  • 1. Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care pentru ashi satisface interesele personale adopta shi aplica dupa imprejurari principii shi pareri potrivite momentului. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: oportunitate
  • 2. Curent contrarevolutzionar in mishcarea muncitoreasca care urmareshte concilierea intereselor de clasa ale proletariatului cu interesele burgheziei. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.