OPORTUNÍSM s.n. 1. Lipsa de conduita morala de fermitate shi de principialitate urmarind satisfacerea intereselor personale prin adoptarea shi aplicarea dupa imprejurari a unor pareri shi principii potrivite momentului. 2. Curent ideologic shi politic in randurile unor partide ale clasei muncitoare care promoveaza ideea renuntzarii la mijloacele luptei revolutzionare la transformarea revolutzionara a societatzii. [Cf. fr. opportunisme rus. opportunizm].