inevitabil ~a [At: GHICA S. 228 / Pl: ~i ~e / E: fr inévitable it inevitabile lat inevitabilis] 12 av a (Intrun mod) care nu se poate evita Si: (liv) ineluctabil (1) neeluctabil. 3 av Neaparat.

INEVITÁBIL A inevitabili e adj. Care nu poate fi evitat care este de neinlaturat a carui aparitzie sau producere este sigura. In Uniunea Sovietica au fost lichidate cauzele care genereaza in lumea capitalista in mod inevitabil razboaiele. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 10 10. Plecarea mea la Bucureshti este inevitabila. CAMIL PETRESCU U. N. 425. ◊ (Adverbial) Un duel insa ar atrage dupa sine inevitabil divortzul. REBREANU R. I 230.

INEVITÁBIL A adj. De neocolit de neinlaturat. [Cf. fr. inévitable].

INEVITÁBIL A adj. (shi adv.) care nu poate fi evitat; de neinlaturat ineluctabil. (< fr. inévitable lat. inevitabilis)

INEVITÁBIL ~a (~i ~e) Care nu poate fi evitat impiedicat; de neocolit. [Sil. ine] /<fr. inévitable lat. inevitabilis

inevitabil a. ce nu se poate evita: moartea este inevitabila.

*inevitábil a adj. (lat. inevitabilis). Care nu se poate evita: moartea e inevitabila. Adv. In mod inevitabil.

+inevitabil² (desp. ine/ine) adv.

+inevitabil³ (desp. ine/ine) s. n. art. inevitabilul

!inevitábil (ine/ine) adj. m. pl. inevitábili; f. inevitábila pl. inevitábile

inevitábil adj. m. (sil. mf. in) evitabil

INEVITÁBIL adj. adv. 1. adj. fatal (livr.) ineluctabil (rar) neaparat neevitabil. (In mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal fatalmente (rar) necesarmente. (~ trebuia sa se intample.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert sigur. (Caderea ~ a cetatzii.)

INEVITABIL adj. adv. 1. adj. fatal (rar) neaparat neevitabil. (In mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal fatalmente (rar) necesarmente. (~ trebuia sa se intimple.) 3. adj. iminent (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) 4. adj. cert sigur. (Caderea ~ a cetatzii.)

Inevitabil ≠ evitabil