optziuni
  • info

14 definitzii pentru indispensabil

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPENSÁBIL A indispensabili e adj. s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar neaparat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. Din fr. indispensable.

INDISPENSÁBIL A indispensabili e adj. s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar neaparat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. Din fr. indispensable.

indispensabil ~a [At: ODOBESCU S. II 399 / Pl: ~i ~e / E: fr indispensable] 12 av a (In mod) absolut necesar. 3 smp Izmene.

INDISPENSÁBIL A indispensabili e adj. Care este atit de necesar incit nu ne putem lipsi de el care este de neaparata trebuintza. Necesari sint totzi indispensabili nu. C. PETRESCU C. V. 339. In lipsa materialului ce ne era indispensabil nam fi putut ajunge decit la o incercare informa. ODOBESCU S. II 399. Daca oamenii invatzatzi sint folositori cei meshteri sint indispensabili. GHICA S. A. 115. ◊ (Adverbial) Este absolut indispetisabil sa intemeiem un institut. CARAGIALE O. II 34.

INDISPENSÁBIL A adj. Neaparat trebuincios absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].

INDISPENSÁBIL A I. adj. (shi adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)

INDISPENSÁBIL ~a (~i ~e) Care este absolut necesar; de care nu te potzi dispensa. /<fr. indispensable

indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabila 2. absolut necesar: unealta indispensabila.

*indispensábil a adj. (fr. indispensable). De care nu te potzĭ dispensa (lipsi): datorie indispensabila. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. In mod indispensabil. Eŭf. Fam. Pl. Izmene.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indispensábil adj. m. pl. indispensábili; f. indispensábila pl. indispensábile

indispensábil adj. m. dispensabil

indispensabil.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDISPENSÁBIL adj. adv. s. pl. 1. adj. neaparat necesar nedispensabil vital. (Conditzii ~ de viatza.) 2. adv. neaparat obligatoriu (rar) necesarmente. (Este ~ sa mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.) (prin Bucov. shi Maram.) brace (pl.) (Transilv.) gaci (pl.).

INDISPENSABIL adj. adv. s. pl. 1. adj. neaparat necesar nedispensabil vital. (Conditzii ~ pentru viatza.) 2. adv. neaparat obligatoriu (rar) necesarmente. (Este ~ sa mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.) (prin Bucov. shi Maram.) brace (pl.) (Transilv.) gaci (pl.).

Indispensabil ≠ dispensabil

Intrare: indispensabil
indispensabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilul
  • indispensabilu‑
  • indispensabila
  • indispensabila
plural
  • indispensabili
  • indispensabilii
  • indispensabile
  • indispensabilele
genitiv-dativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilului
  • indispensabile
  • indispensabilei
plural
  • indispensabili
  • indispensabililor
  • indispensabile
  • indispensabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indispensabil, indispensabilaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care este absolut necesar neaparat trebuincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: dispensabil
    • format_quote Necesari sint totzi indispensabili nu. C. PETRESCU C. V. 339. DLRLC
    • format_quote In lipsa materialului ce ne era indispensabil nam fi putut ajunge decit la o incercare informa. ODOBESCU S. II 399. DLRLC
    • format_quote Daca oamenii invatzatzi sint folositori cei meshteri sint indispensabili. GHICA S. A. 115. DLRLC
    • format_quote Este absolut indispensabil sa intemeiem un institut. CARAGIALE O. II 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.